Intercer – Poezii si editoriale

Sonet de Februarie

La adierea vântului uşor dinspre apus
Se scurge încet, topindu-se-n ogradă
Pe nesimţite, mantia-i albă de zăpadă
Ce a-nvelit-o, ca un dar venit de sus.

Albinele, se pregătesc de promenadă
Să-şi cerceteze calea cât zboară de sus
Să-şi afle drumul, pe unde au de dus
În zilele ce-or fi senine-n vreme caldă.

Simţi în aer, un suflu nou de bucurie
A tot ceea ce-a fost ţinut în dormitare
Pân’ soarele, va da startul de plecare,

Naturii, să-şi înceapă iar cu măiestrie
Dezvoltarea armonioasă a reînvierii,
Dând semnalul cel dorit al primăverii.

Flavius Laurian Duverna
21 februarie 2019

Zi după zi vrea să ne-nvețe
Lucrând în noi orice moment,
Uimind cu-atâta frumusețe,
Cioplind ca meșterul atent.

Săpând la mare adâncime
Descoperă noi stăluciri,
În cea mai mare-ntunecime
Dulci mângâieri și fericiri…
––––––––
Te roagă mult, profund studiază,
Domnul vorbește prin Cuvânt,
Mintea să-ți fie clară, trează,
Primind îndemnul Celui Sfânt!

Fii vigilent în orice clipă,
Ispita nu vine la fel,
De amăgiri face risipă,
Victoria e doar prin Miel!

Urmează pașii Lui pe cale
La cel bătrân, bolnav, lipsit,
O iubitoare-ncurajare
Fii celui trist și obosit!

Prin faptă, vorbă, comportare
Împarte dragostea de sus,
Urmaș al Lui, de toți te doare,
Vrei mulți să vină la Isus!

Învingător va fi în tine,
Dacă te prinzi de El supus,
Viața întreagă să știi bine,
E-un zilnic Azi lângă Isus. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de Veste Bună

Austrul cel cald, spre ţară
A pornit suflând din Vest
Şi se îndreaptă către Est,
Semn de dulce primăvară.

Pe aripi de cântec zboară!
Timpului, spre-ai fi onest –
Austrul cel cald, spre ţară
A pornit suflând din Vest.

El ne-aduce a lui comoară,
Salbe în muguri ce-nfloresc
Ţara-ntreagă o-mpodobesc
Şi-n smarald o-mbracă iară,
Austrul cel cald, spre ţară,

A pornit, suflând din Vest.

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2019

Oaia rătăcită

Familia globală omenească
Ce-n dragostea Ta o menţii
Ca şi părinţii-ai lor copii –
Ce-au început să rătăcească,
Prin har Doamne, o-ntreţii!

Tu vrut-ai s-o aduci la Tine
La fel, ca pe oaia pierdută
În prăpastia neagră căzută,
Şi ai venit din slăvi senine
S-o porţi pe braţele divine.

Şi să Te bucuri că-n salvare
O s-o aduci napoi la turmă,
La cele nouăşinouă-n urmă
Ce Le-ai lăsat în aşteptare –
De-a fi la număr împreună.

Isuse Doamne, Bun Păstor,
De oaia-n cârd rătăcitoare
Şi turma întreagă iubitoare,
Tu îngrijita-i cu mult dor
Ca s-aibă pajişti şi izvoare,

’N-acelaş staul să rămână
Ferită de duşmani şi fiare,
Prin grija sfânt-ocrotitoare
De sub puternica Ta mână,
Mijloc statornic de salvare!

Flavius Laurian Duverna
17 februarie 2019

Rondelul alungării lui Lucifer

Din cerul plin de bucurie,
Lucifer,… a fost alungat
Atunci când s-a răsculat
Şi dumnezeu a vrut să fie.

Cu îngerii ce-n părtăşie
’N răscoala lui s-au aliat,
Din cerul plin de bucurie
Lucifer,… a fost alungat.

Domn al văzduhului să fie
Peste abisu’ întunecat -…
I-a părut rău când a aflat
Că-ndepărtat e pe vecie,
Din cerul plin de bucurie

Şi cu-ai săi îngeri alungat.

Flavius Laurian Duverna
15 februarie 2019

Salvați florile
de arșița soarelui supărat,
de ploile acide,
de tot ce-i poluat!

Salvați păsările,
ca zborul lor minunat
să nu se frângă
de moarte curmat!

Salvați planeta
de lăcomie și mândrie!
În urmă e ruină,
se stinge ființa vie…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de Credincioşie

Doamne, mă încred în ajutorul Tău
Căci ajutotrul omului e nestatornic,
De Tine sufletu-mi firav mi-e dornic
Să nu fiu prins în mreaja celui rău!

Cu Tine, vreau ca să trec peste hău
Rămânând peste abisul lui statornic!
Doamne, mă încred în ajutorul Tău,
Căci ajutorul omului e nestatornic.

Faţă de tot ce-n cale-mi stă mereu
Şi sufletu-mi, l-ar ţine în excentric,
Să n-am putere ca să-Ţi fiu prielnic
În slujba Ta de Vrednic Dumnezeu,
Doamne, mă încred în ajutorul Tău,

Căci ajutorul omului, e nestatornic!

Flavius Laurian Duverna
13 februarie 2019

Sonetul Iubirii Divine

Atât de mult a iubit Tatăl cel Ceresc
Pe omul, ce s-afla în groaznicul păcat
Încât El, pe singurul Lui Fiu L-a dat
Ca să-l mântuie, din păcatul omenesc.

Omul faţă de poruncă, s-a încumetat,
Şi-a călcat Cuvântul cel Dumnezeesc,
Transformându-se de îndată în firesc,
Căutând îndreptăţirea, că-i nevinovat.

Pentru întrupare, chip de om a luat
Şi-ntocmai blestemului Isus S-a supus
Trebuind Să-l poarte sub osândă pus –

Până la Golgota, unde S-a crucificat,
După ce în spate, crucea El Şi-a dus
Ca să împlinească voia Tatălui de sus.

Flavius Laurian Duverna
11 februarie 2019

Explozie de informații
e fiecare zi ce trece,
un lung cortegiu funerar…
Nu poți rămâne imun, rece
când lumea-i copleșită iar.

Cutremure și uragane,
secetă mare, inundații
vin pretutindeni pe pământ,
unii trăiesc doar din mici rații,
nici animale nu mai sunt…

Îndurerați de-atâta moarte
și de adânca suferință,
pe ceruri urmărim o știre –
cu dor și cu multă credință –
pe nori a Domnului venire. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Taina Stelelor

Pe traiectoria Terra la stele
Mintea-mi pun la cugetare –
Ca să cunosc taina lor mare,
Din opera-Ţi cea spre mirare
A frumuseţii, Doamne-n ele!

Pe firmamentul alb ce-l suie
Din constelaţiile lor albastre
Cu mii de sori şi mii de astre,
Ascunse fiind vederii noastre
Gândirea-mi tace, – sau nu e!

Şi totuşi Doamne, îndrăznesc
De-a intra-n sfânta meditare,
Gândind la forţa-Ţi creatoare
A Universului, atât de mare,
Ce-n galaxiile lui mă uimesc!

Şi-n faţa atâtor mari mistere
Mai presus de mica-mi minte,
Tot cugetând mi-aduc aminte
C-avem un prag, pus înainte:
Că noi suntem fiinţe efemere!

Flavius Laurian Duverna