Intercer – Poezii si editoriale

Soarele năvăli prin ferestrele sufletului,
cerul de azur nu avea nici cel mai mic nor,
Stelele erau parcă mai multe și abia
așteptau noaptea ca să-și etaleze strălucirea.

O melodie veselă răsări pe buze,
pașii ușori ca o plutire din floare în floare
săreau în ritmul inimii ce voia să se zbenguie.
Un zâmbet larg lumina fața salutând trecătorii.

Risipă de îmbrățișări prietenilor și cunoștințelor,
ignorarea micilor înțepături și comentarii
ale celorlalți. Nimeni și nimic nu puteau întuneca
clipele acelea fermecate și mult așteptate de bucurie…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dezlănțuit și fără milă,
vântul cu ploaie și cu piatră,
Rupe trunchi, creanga cea fragilă,
speranța este spulberată…

Distruge tot ce-i iese-n cale,
colibă și-orice vietate,
Dorințe, vise de urcare
sunt praf sub ziduri dărâmate…

Atâta muncă e pierdută,
multă sudoare, trudă și chin,
Viață-n dureri, lacrimi și luptă…
Privește sus! E-un petic senin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

În pustia ispitirii,
Doamne, când ai flămânzit,
Ai rezistat la-ncercare,
la mântuiți Te-ai gândit.

Dincolo de slăbiciune
și de postul îndelung,
Ai biruit pentru mine…
ca în cer și eu s-ajung.

Printre cei cu haine albe
în fața lui Dumnezeu,
Fluturând ramuri de aur
ai văzut și chipul meu?
––––––––
Clătinându-Te de groază,
implorând pe Tatăl Tău,
Suferința despărțirii –
Ghetsemani – un ceas prea greu…

Ce dezgustător păcatul
pentru Voi mereu a fost,
Numai Tu și nimeni altul,
ai plătit imensul cost.

Singur ai băut paharul
prea amar, de vină greu.
Prin credință vezi Cetatea,
sus pe ziduri sunt și eu?
––––––––-
Tu ai biruit rușinea,
insulte ce Te-au lovit,
Fără strigăte sau zbateri
Miel supus Te-au răstignit.

O prăpastie în beznă
s-a deschis în jurul Tău,
În cer porți par ferecate,
împrejur, cei ce fac rău.

Tatăl nu privi la Tine,
dar cu drag Te-nvălui.
Tot spre drepții din mulțime
gândul Tău și-atunci sui.

Întrebarea este cine
pe Noul Pământ vor fi,
Cei aleși să-i iei cu Tine…
Printre ei mă voi găsi?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

File albe ca zăpada
se aștern în fața voastră,
Vrem să scrieți bucurie
pe drum de mătase-albastră.

Mână-n mână cu credință
și perseverând întruna,
Sprijin unul altuia pe cale,
ținta să vă fie una.

Fericirea dăruită
se întoarce strălucind,
Respect și apreciere
dragostea o reaprind.

Încrederea oferită
celuilalt la orice pas,
Face dorul ca să zboare
de la lucru pân acas.

Și în voi să locuiască
Mângâietorul Divin,
Regele vostru și Frate,
cerul de lumină plin!

Bogăția mult dorită
fie aurul credinței,
Hainele neprihănirii
și blândețea umilinței.

Veți găsi înțelepciune,
adevăr, bine, dreptate,
Ascultând Duhul ce spune,
urmând glasul Lui în toate.

Invitația-i păstrată
în Cuvântul Domnului,
Oaspeți dragi și fără pată
fiți la nunta Mielului! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Brațele Mântuitorului întinse pe cruce
au deschis larg porțile neprihănirii
pentru omenire.
Lumina a strălucit peste
sufletele descurajate.
Speranța a ridicat privirile plecate.
Inimile s-au umplut de bucurie,
lacrimile au fost șterse…
Cu litere de aur
a fost scris un cuvânt –
Eliberare –
Nu mai există robia păcatului,
viciile au dispărut,
egoismul s-a topit.
Răutatea s-a risipit ca un abur.
Încruntarea s-a transformat în zâmbet.
Binele și dreptatea au învins.
Adevărul nu e umbrit de nimic.
Vino! Să intrăm!
Brațele Regelui sunt întinse spre noi
să ne îmbrățișeze! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Scufundați în oceanul iubirii
zilnic eul să dispară de tot,
Împreună cu roadele firii
cel firesc pentru veci fie mort!

Plini de Duh să trăiți orice clipă,
lui Isus dați voință și suflet,
Dragostea semănând, nu-i risipă,
trup sfânt să păstrați și-un bun cuget!

Înăuntru și-afară iubire,
îmbrăcând prin Isus haine noi,
Adevăr plin de har, strălucire,
Hristos speranța slavei în voi! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Se frământa mereu cu vina
imensă și imaginară,
Pierzând încet-încet lumina,
lăsându-L pe Isus afară.

Atât de mult noroi pe cale
celor curioși le-a dăruit,
Și-atâtea știri senzaționale
în zeci de ani nu s-au răcit…

I se păru mică pedeapsa
tovarășului său naiv,
Portretul său și reputația
doar umbre și mult negativ.

Atât de ocupat întruna
cu adevărul celuilalt,
N-a observat că viața curge
și el nu s-a mai bucurat.

Noroiul aruncat spre altul
atât de-adânc l-a murdărit,
Că îngeri mulți plâng în regatul
de sus din cerul infinit.

O, Doamne, milă ai de-acela
ce viața lui a irosit,
ce n-a gustat nicicând iubirea
și pacea Ta nu a găsit…
–––––-
Din lacrimi faci mărgăritare,
din lipsuri poduri de diamant,
Prin griji Tu faci credința tare,
în suferință Ești calmant…

Să dăruiți mereu iertare! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Se lasă seara peste suflet,
Soarele este spre apus,
Trupul e obosit și-n cuget
Gânduri spre somn demult s-au dus…

Dar mi-amintesc, am invitație,
Vecinul mult S-a pregătit,
Pe mulți chemă, aleasă nație,
Să îi primească-I fericit.

Mă cercetez, mă spăl cu grijă,
Și cer iertare de păcat,
Privirea Sa e-atât de fină –
Mic amănunt înregistrat.

În casa Lui zăresc un frate,
Pe care rău m-am supărat.
Te iert – i-am zis. Gânduri curate
De-acum s-avem neîncetat!

Eu m-am plecat în umilință,
Și-apoi și el s-a aplecat.
Din inimă, cu-ntreaga ființă,
Cu drag ne-am și îmbrățișat.

Prietenul cel drag așteaptă,
Și masa-i gata, vrea să dea,
Din must și din azimă coaptă
Simboluri pentru viața Sa.

Iertare apoi curățire
Prin sângele Său prețios,
Asemeni Lui să fim la fire,
Prin legământul cu Hristos! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

În noaptea lumii zbuciumate,
La porți de inimi încă bate
Stăruitor, plângând ades,
Isus, căci mulți nu L-au ales.

S-au încuiat în inimi rele,
Nu-I dau un loc lui Hrist în ele…
Respins, gonit, disprețuit,
Într-un târziu i-a părăsit.

Te doare și pe tine, frate?
Atât de mulți sunt azi departe…
Din valul lumii-un suflet smuls,
Ce mângâiere I-a adus!

Într-un loc trei, dincolo șapte,
E grâu curat cu bune fapte.
Mai mulți, mai mulți, vă rog salvați,
Cu cerul să vă bucurați! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Azi trăim clipe solemne,
Căci istoria-i pe sfârșit,
Mai sunt glasuri să îndemne –
Să fii gata, pregătit!

Ne-au lăsat avertizare
Pavel, Petru, amândoi,
La pericolele care
Ne pândesc și azi pe noi.

Este-atâta cunoștință,
Știința mult s-a dezvoltat,
Libertatea de credință
Făcu pe om informat.

Cu tehnologie nouă
Foarte-adânc poți studia
Multe cărți care pe vremuri
Nimeni nici nu le știa.

Printre noi sunt oameni care
Darul învățării au,
Nu e rău, nici grav nu pare
Până vezi ce lecții dau.

Pe cei fragezi în credință,
C-un discurs bine rostit,
Repetat cu stăruință,
În final i-a zăpăcit.

Pe cine mai pot să creadă?
Cum e adevărul clar?
Ce-i corect? Ce stă să cadă?
Și dezbateri iar și iar!

Semnele să-l recunoaștem
Pe-acest fals învățător,
Duhul Sfânt ni le arată
De-L cerem Sfătuitor.

Timpul prețios se scurge
În dezbatere prea mult,
Unitatea se distruge,
În grupări s-a desfăcut.

Cu teologie fină
Cel rău ține ocupați
Până Domnul o să vină
Surprinzând pe-atâția frați…

Frate drag, nu-ți fie frică,
Cunoaște Cuvântul Său!
Ochii la Hristos ridică,
Fă din El Modelul tău!

Viața-n Isus să transforme
Caracterul tău, privind,
Ocrotind-o de-orice forme
De rău ce mintea cuprind!

Gând și vorbă, comportare,
Controlează-le atent,
Chiar și lucrul mic de-ți pare,
Fii serios și vigilent!

Pregătește-te, El vine,
Să fii gata orișicând!
Spune grabnic la oricine! –
Astea sunt pe primul rând. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie