Intercer – Poezii si editoriale

Ție, Doamne,
Cel care ai ca veșmânt cerurile,
Îți faci drum pe mări,
Te rezemi de munți
Și ai ca acoperiș stelele,
Îți aduc ofrandă
Și dar de mulțumire,
Acest grăunte de nisip –
Viața mea.

Floare de colț

Mâini unite în rugă,
îndreptate spre cer,
unele lângă altele,
lipite între ele
cu seva
și roadele dragostei,
formează o cupolă
înconjurată de alte mâini
întinse cu generozitate
ca niște petale spre lume…

Floare de colț

Atâtea întâmplări cuprinde viața,
Și vesele și triste uneori,
Vârtejul lor schimbându-ți mereu fața,
Într-o paletă nouă de culori.

Se-amestecă trăiri și sentimente,
În vasul sufletului tău curat,
Urmând pe rând în timp procese lente,
Ce-l fac să fie zgură sau diamant.

O daltă nevăzută sparge zilnic,
Din caracter ce-i nefolositor,
Defect în aparență foarte mic,
Învins va fi de Domnul Creator.

Supus accepți dureri vindecătoare,
Și bei amarul doar în cupe mici,
Va răsări pe strada ta scump soare,
Când locui-va Domnul tău aici.

Și, nu uita, după gerosul timp,
Vine frumoasa primăvară iar,
Alte-ntâmplări și lecții să primim,
Surprinși de-adâncul inimii murdar…

Floare de colț

Netulburat ți-e somnul dimineața,
Ceasul deșteptător tăcut veghează,
Sus soarele pe vârf alungă ceața,
Lumea la munte din zori este trează.

Târziu și-ncet te pregătești de masă,
Nedezlipind privirile de culme,
Sunt mulți turiști și ziua e frumoasă,
Cascadele așteaptă multă lume.

Pas lângă pas cărarea te conduce,
Printre bătrânii brazi, izvoare line,
Culegi din loc în loc o fragă dulce,
Poienile-nsorite azi sunt pline.

O veveriță alergând prin ramuri,
Te urmărește de curiozitate,
Păsări se-aud, asculți și nu te saturi,
Privești cu drag la orice vietate.

Și gândurile zboară-n depărtare,
Un zâmbet luminează fața toată,
Aștepți demult cu bucurie mare,
Clipa aceasta…pace minunată…

Floare de colț

Un Everest special de cucerit
Au astăzi ucenicii lui Isus.
S-au antrenat mult timp, s-au pregătit,
Au luat echipament s-ajungă sus.

Vântul și frigul mult i-au încercat –
Batjocuri, lipsuri, multă ură –
Unii renunță, vârful e prea nalt,
Dezleagă funia de legătură.

Secretul de supraviețuire,
E să stai treaz și să te miști mereu,
Veghezi, duci veștile de mântuire,
Prinzându-te mai strâns de Dumnezeu.

Fiece suflet este prețios,
Nu-l ocoli crezând că e pierdut.
Minuni de har se fac azi prin Hristos,
Se-ntorc cei ce păcătuit-au mult.

Dar unii cad, erau atât de-aproape,
De vârful mult dorit de ei, visat…
Zăpada, vântul lumii să-i îngroape…
Un mic păcat ascuns i-a ruinat.

Floare de colț

Porți de cristal nevăzut se deschid,
Pentru un drum neumblat în doi,
EU a dispărut, a plecat timid,
El sau ea vorbind, vor spune doar NOI.

Calea nu-i ușoară, urcă mereu,
Poate văi cu lacrimi de vor întâlni,
Unul pentru altul, sprijin la greu,
Iertare, iubire vor fi zi de zi.

Mereu împreună, atenți, cu respect,
Încredere multă își pun amândoi
În cel de alături și fac ce e drept
Chiar de-ajung departe, în situații noi.

El și ea spre Domnul privesc orișicând,
Sfaturi și îndemnuri Biblia le dă,
Nu resping săracul, nici pe cel flămând,
Vestesc mântuirea căci timpul nu stă.

Mult senin în viață pace presărând,
Vise împlinite, bucurii în dar,
Zile de răbdare, muncă vin pe rând…
Îngrijiți iubirea voastră iar și iar! Amin!

Floare de colț

Între cer și pământ pentru noi răstignit,
Primindu-ne pe toți, vrem să-L urmăm pe El,
A suferit tăcut biciul ce L-a lovit,
Insulte și jigniri, ofense fel de fel.

Păcatul tuturor, un munte de dureri,
Stăteau deasupra Lui frângându-I inima,
Mânia Tatălui goni ziua de ieri,
Cu zori în rugăciuni, iubirea ce-I lega.

Mai greu de suportat adânca neplăcere
A Tatălui din cer, la enorma vină,
Ce-n șase mii de ani, pedeapsa își cere…
( Mulți mărturisesc, plâng ades, suspină.)

Cuiele sfâșie, sângele se scurge,
Durerea-i dublată, supraomenească,
Tatăl nu privește, inima se frânge,
Cerul e-n tăcere, disperări să crească.

E cutremur mare și-o întunecime
Golgota îmbracă, pe Tatăl ascunde,
Fiu îmbrățișează, Fiu respins de lume
Dar chemat din moarte gata-i a răspunde.

Floare de colț

Străjeri înmiresmați în lung de stradă,
Ne amintesc acum de cel ce i-a iubit,
S-ar bucura de ar putea să-i vadă,
Parfumul lor în aer, poem drag nesfârșit.

Ce început de vară minunată!
E cald și verde-i peste tot în jurul tău,
Un mozaic de flori e strada toată,
Arcada – crengi de tei – ocrotitor al său.

Vino cu mine, vom culege floarea
Ce dăruie cu drag din pulberi aurii,
Vom reînsufleți în noi chemarea
De a visa mai mult sub tei și de-a iubi!

Floare de colț

Ești minune privind a vieții minune,
Și zâmbet ce-l împarți tuturor,
Gingașul dar venit din ceruri, poți spune,
Foarte fin, fragil, pur, uimitor…

Plin de încredere în mamă și tată,
Ierți pe orișicine imediat,
Să spui adevărul – totdeauna gata,
Ceri și dai iubire ne-ncetat.

La ferestră când ieși, norii fug înspre zări,
Multe păsări se-aud ciripind,
Gâze mici și fluturi mulți îți fac dulci chemări,
Fără sunet vrăjit te cuprind.

Cu ochi uimiți descoperi lumea-n jurul tău,
Începi să guști ce e durerea,
Mama și tatăl tău te vor feri de rău,
Ești lângă ei gonind tăcerea.

Zeci de-ntrebări găsești și ai de rezolvat,
Uimești înțelepciunea lumii,
Prin simplul gând, profund și de neașteptat,
Rostit serios precum bătrânii…

Floare de colț

Nopți lungi de-ntuneric și frig
Mai grea așteptarea o fac,
În iarna păcatului strig,
Dar ceruri deasupra azi tac.

Trecutul e plin de păcat,
Prezentul se clatină slab,
Mă-ntreb cine a așteptat
Mult, să vină Domnul degrab?

Cerul sau eu nu sunt gata?
Proiecte mai am pe pământ?
La final care-i răsplata?
Timpul zbură – pleavă în vânt…
–––––––––
Prietenul drag va veni
Pentru-acel ce mult L-a iubit,
Prin rugă, Scripturi zi de zi,
Și servind a fost fericit.

Privind la Isus ne-ncetat,
Asemenea Lui deveni,
Ceas de ceas cu El a umblat
Și nu se vor mai despărți. Amin!

Floare de colț