Intercer – Poezii si editoriale

Fugiți, voi, munți, retrage-te, tu, mare,
Revine Domnul Creator în zări,
Din ceruri stele prea strălucitoare
Să împletească de argint cărări!

Cuvintele Scripturii împlinite
Azi să răsune până-n depărtări,
Avertizările din cer primite,
Margini s-atingă răspândind chemări!

Iar, voi, creștini cu hainele albite,
În mâini având toți ramuri de finic,
Să intonați cu vocile unite,
Imnuri de laudă, mare și mic!

Floare de colț

Ferestre de aur în suflet
Ne poartă priviri către ceruri,
Și aerul proaspăt aduce
Putere și viață de-a pururi.

Ce tainic și blând vine-aproape,
S-aline și lacrimi să șteargă,
Mângâietor, Dascăl, Lumină,
Ferindu-ne de calea largă.

Iubire perfectă ce-ascultă,
Voința supusă Lui toată,
Înalță în gând, e plăcută,
Curată în inimi se-arată.

Atât de profund ne transformă,
Multă pace pe chip strălucind,
Sfințenia dă gust și aromă,
În urma ei speranțe se-aprind.

Floare de colț

Faci bine pe cărarea vieții
Și celor triști duci mângâiere?
Cei slabi un sprijin au în tine
Vorbești de El și cu plăcere?

În toate tu aduci onoare
În orice clipă și oriunde,
Lui Dumnezeu Cel drept și mare?
Credința ta viața pătrunde?

Necazul tău în rugăciune
Doar Domnului să-l spui în șoaptă.
Încurajări, cuvinte bune
Semenii tăi mereu așteaptă.

Ești conștiincios, cinstit ca Domnul?
Slăvirea Lui e a ta țintă?
Îngerii pot privi cu tine
Vis de vacanță ce alintă?

Trăiești pentru Mântuitorul?
Lucrezi și suferi pentru El?
Cuvântul Lui ți-e bucurie
Sau eul n-a murit defel?

Ai renunțat la obiceiuri
Ce întristau pe Domnul tău?
Hrănești ambiție nesfântă?
Te-atrage lumea doar la rău?

De ai ajuns creștin-aproape,
Un pas lângă Împărăție,
Departe ești de mântuire,
Sigur pierdut, ah, pe vecie!

Floare de colț

Înalță-ți glasul și vestește
Poporului păcate grele.
În fiecare zi Mă-ntreabă,
Căi drepte vor, nu merg pe ele.

De ce postim dacă nu vindeci?
-Nu vă opriți din exploatare,
Voi vă certați, bateți cu pumnul
Și nedreptatea-i foarte mare.

Aceasta este ce vreau oare?
Chin sufletesc, sac și cenușă?
Dezleagă răutatea care
A prins de tine o cătușă.

Cu cel flămând împarte-ți pâinea,
Ospitalier, pe goi îmbracă.
Lumina și neprihănirea
Te-or însoți, slava Lui dragă.

Tu chemi și Domnul va răspunde,
Cuvintele-ți vor fi curate,
Vei sătura pe orișiunde
Flămânzi, neguri vor fi departe.

Vei fi grădină des stropită,
Izvor de viață ce alege
Condus de Domnul să primească
Un nume nou, ești Cel ce drege.

În ziua Mea de Sabat sfântă,
Dacă te vei opri pe cale
Sfințind, slăvind, cinstind pe Domnul,
Găsi-vei multă desfătare.

Floare de colț

Stropi cad peste suflet
ca o melodie tristă
într-un lac de durere.
Se amestecă, se îmbrățișează
mai mulți, tot mai mulți.
Și atât de fierbinți…
Acest zbucium interior
trebuie oprit
să nu se răsfrângă
în afară
pentru a nu întuneca
zâmbetele copiilor –
Nu am voie
să le răpesc soarele.

Floare de colț

Cincizeci și două apusuri de soare,
Anunță-n tăcere o sărbătoare,
Dar făcut de ceruri, bucurie vieții,
Palat de odihnă în adâncul ceții.

Simbol de-amintire imediat sfințit,
Lumii nou create, omul plămădit
De vorba și mâna Prințului din stele,
Ziditor ce mișcă galaxii prea grele.

Mai apoi când umbre, lacrimi și păcat
Cucerind pământul pe neașteptat,
Ziua de-ntâlnire speranțe aduse –
Lanțuri de robie, da, vor fi distruse.

Haine strălucite vor primi acei
Iubitori de bine ce uitând de ei,
Vor privi la Domnul, vor avea răbdare,
EL să îi sfințească fără încetare.

Scumpa sărbătoare, timp de bucurie,
Pentru mici și mari e și de părtășie,
Flori și gâze, pomii, păsări cu-al lor cânt,
Fără grai ne-arată colț de Nou Pământ!

Floare de colț

Epuizat dar fără să renunți,
Te lupți mereu, apar noi adversari,
Dar în final învingi și-acolo sus pe munți,
Guști fericiri, respectul celor tari…

În urma ta, timp lung obositor,
Te-ai antrenat în orice anotimp,
Ai respectat programul strict, cu dor
În inimă, de lauri din Olimp…
–––––––––-
Zi după zi în tainic amănunt,
Ai progresat privind Modelul tău,
Și corectând orice defect mărunt,
Victoria Lui e-a ta – copilul Său.

Floare de colț

Sunt trezit deodată, un coșmar revine
Plin de întuneric și apăsător,
Filmul vieții mele ( de păcate plin e! )
Stă acum deasupra-n văzul tuturor…

O voce m-acuză – Condamnat la moarte! –
Legea am călcat-o, groaza, ah, mă strânge…
Strigare din ceruri speranță să poarte –
Iertat de HRISTOS! Iscălit cu sânge!
––––––––––––-
Ridicat din tină, merg cu grijă mare,
Părăsesc păcatul, recitesc cu dor
Scrisoarea iubirii. Semnătură are,
Litere de aur, DOMNUL CREATOR.

Sunt salvat de-acuma, am găsit iertare,
Păcatele-s șterse și din viața mea!
Sus în ceruri, iată, fapte-acuzatoare,
Da, nu mai există, tot prin jertfa Sa.

Azi veniți cu toții, s-aveți fericire,
Calea să vă fie de iubire plină!
Isus ne transformă, ne dă altă fire,
Duhul în noi scrie, NUME de lumină.

Pe cântar sensibil ne așază cerul,
Fapte-s măsurate,verdictul e pus.
Ce-am ales în viață? Jertfa, efemerul?
Înclină balanța Numele ISUS.

Floare de colț

Covorul verde plin de gâze mici,
Îmi mângâie priviri de călător,
Fluturi se-opresc pe flori, jos sunt furnici,
Petale alb și roz pornesc în zbor…

Un cer născut din ochii tăi admir,
Și ciripit de păsări minunat,
Pulsează viața-n fiecare fir,
O nouă primăvară am aflat.

O melodie cânt și-s fericit,
Aș vrea să-mpart speranțe orișicui,
Că port în suflet visul mult dorit,
Ca veșnic tânăr, să am chipul Lui! Amin!

Floare de colț

Plutire și zbor pe-oglinda-nghețată,
Câteva clipe visul e-mplinit,
Liniște, pace, răsar deodată,
Zâmbet apare, suflet fericit.

Căi nevăzute, pe lama îngustă,
La nesfârșire se duc, se rotesc,
Dulce senzație din plin mulți o gustă,
De libertate, e darul ceresc.

Dor de viteză, gând amețitor,
Precum lumina aduce cu ea,
Se naște puternic și rapidul zbor
Poartă dantele, prinți în catifea.

Grație și frumos bucură privirea,
Prințese zboară farmec dăruind,
Curaj mult, elan, ce stârnesc uimirea,
Stele de cristal, toți în mână prind.

Floare de colț