Intercer – Poezii si editoriale

Vine o vreme
Când șoapta Duhului dispare
Și răul foarte bun îți pare,
Nimeni să cheme…

Se lasă seara
N-auzi îndemnuri la lucrare,
Nori negri se arată-n zare,
Trecută-i vara…

Te scoală iute!
Aruncă eu și apatie,
Bea repede din Apa Vie,
În grabă du-te!

Căci printre stele,
Mântuitorul lumii vine
Spre a lua în cer cu Sine
Rod crucii grele.

Pe frunte poartă
Coroană prea strălucitoare,
Uitate-s suferinți amare…
Intră pe poartă!

Floare de colț

Privea mereu bolta cu stele,
Era departe de cetate,
În multe încercări prea grele
Doar Avraam vedea departe.

Credința lui trecând decenii,
Se agăța stăruitoare,
De promisiuni ce nu dau vremii
Vreo importanță oarecare.

Isac veni printr-o minune,
Rod al credinței ce așteaptă,
Pace și bine nu vom spune
Căci vine poruncă ciudată.

Fiul, adolescent în floare,
Cerut ca jertfă pe un munte.
Iar Avraam – deși îl doare –
Porni îndată să asculte.

Credea deplin în înviere,
Dar foarte grea-ncercarea vieții.
Păstră secret ce i se cere,
Să rupă floarea tinereții…

Oprit a fost de Cel din ceruri.
Ce lacrimi, câtă fericire!
Iar sus în slăvile senine
Simbolul aștepta-mplinire…

E-un campion. Mare credință
A dovedit pe a sa cale
Și a ajuns la biruință
Cu Domnul prin a morții vale.

Floare de colț

Poetul își dorea
sub flori de tei
Să afle liniștea,
port dragostei.

Sub pomii înfloriți
trec câte doi
Tineri înlănțuiți
de doruri noi.

Se-așază peste ei
praf auriu,
Din scumpe flori de tei
în ceas târziu.

De câte ori tăceri
sau mică stea,
Nasc alte primăveri
și dragostea?

Când vântul răscoli
florile lui,
Teiul le aruncă
poetului.

Floare de colț

Un om de neam foarte mare,
chemă zece robi ai lui
Și-mpărți la fiecare
un pol bun comerțului.
––––––––
Cuceri împărăția
și acasă când revine
Vru să vadă bogăția
de-a crescut și-apoi prin cine.

Toți cei zece se adună
cu raportul de lucrare.
Merită o vorbă bună
rezultatul cel mai mare.

-Doamne, polul tău aduse
încă zece, în grămadă.
-Atâtea cetăți supuse
vei avea și toți să vadă!

A venit un alt rob care
câștigase cinci cu el.
-Cinci cetăți strălucitoare
vei primi n-același fel!

Dar deodată ce tăcere
și fiori prin slujitori…
-Iată-ți polul la păstrare
în ștergar, ca-nvelitori…

-Rob rău, tu puteai prea bine
cu dobândă grea a-l da.
Luați-i polul, dați la cine
Merită răsplata mea!

Cel ce are mai primește.
Dăruind în continuare,
Talentul său se-nmulțește,
viața sa are valoare.

Floare de colț

Vrei să te predai
doar Lui
dar ești slab
și n-ai putere,
îndoielilor ești rob,
sclav cu obiceiuri rele…
Ce-ai promis
sau hotărât
e o funie de nisip.
Gânduri nu poți controla
nici impulsuri,
sentimente.
Ai călcat
angajamente.
Nu mai crezi
că mai ești sincer,
nici că Domnul
te primește…
Ah, te rog, nu dispera!
Înțelege ce-i voința.
Ea conduce,
ea alege.
Nu-ți poți schimba inima
ori să-I dai Lui sentimente,
poți să-I dai voința ta.
Să lucreze El în tine
și voința, tot ce-i bine
după buna Sa plăcere.
Astfel ființa ta întreagă
sub controlul Celui Sfânt,
va fi numai armonie
în gândire și cuvânt.

Floare de colț

Dincolo de aparențe,
Domnul vede adevărul,
Fapte bune ce sunt zdrențe,
Monstrul ce-l ascunde vălul.

Ambalaje sclipitoare,
Măști luate cu-mprumut,
Vor cădea cu zgomot mare,
Arătând chip nevăzut.

Nu poți confunda aroma,
Gustul celui mai bun fruct,
Cu altul putred de-acuma,
Ros de viermi sau demult rupt.

Vorba ta, gând și acțiune,
Te vor da iute de gol.
Înăuntru lucruri bune,
Numai adevărul gol?

Curăță izvorul minții,
Păstrează doar ce-i curat,
Ca să mergi în cer cu sfinții,
Și să vezi pe Împărat! Amin!

Floare de colț

Pașii mă poartă-n grădină,
Să văd noi minuni vegetale,
Glasuri mă-ndeamnă-n surdină,
Atent să privesc mici petale.

Vino și vezi simplitatea,
Dar și eleganța-n veșminte,
Culorile, calitatea,
Frumosul plăcut și cuminte!

Vino și vezi frumusețea,
Un dar ce spre ceruri se nalță,
Gonește din suflet tristețea,
Suntem bucurii pentru viață!

Vino și vezi cu uimire,
Cum creștem mereu spre lumină,
Parfumul e mulțumire,
O viață de dragoste plină!

Vino și vezi mai departe,
Oferind la mulți bucurie,
Floarea-i pretextul să poarte
Simțăminte, dragoste vie!

Floare de colț

Mici animale de plastic
în mâinile copilului
deveneau actori importanți
în scenarii imaginare…
Gândurile m-au furat
și am descoperit alți dinozauri.

Foarte mulți oameni
cad pradă descurajării.
Ar părea că totul e întuneric
și nimic nu mai are sens…
Alții nu se ocupă și
nu-i interesează decât
persoana lor.
Nu mai există oameni
în jur sau par
lipsiți de valoare…
Realizările, inteligența,
sănătatea chiar
și le-au construit singuri
fără niciun ajutor ceresc?
Sunt bucuroși să primească
laude, recunoaștere,
premii.
Ce dinozaur strălucitor și
atrăgător, aproape să-l confunzi
cu un mielușel nevinovat!…

Copilul se juca acum cu
o turmă de oi
care păștea pe o planșetă verde.
Am zărit într-un plan îndepărtat
un câine destul de mare.
O va păzi și de dinozauri?…

Floare de colț

Zboară spre tine gândurile mele,
Pe-o cale parfumată de iubire,
Alcătuită cu-albe flori și stele,
Visându-mă să-ți fiu alături mire.

Mâna ta mică, fină, delicată,
Să se așeze-n mâna mea cea tare,
Biruitori spre țara minunată,
Uniți și împărțind vești uimitoare.

Grădina vieții să-ngrijim în pace,
În liniște, doar cântul să se-audă,
Odihnă-n suflete, bine vom face
Celor din jur ce-au obosit de trudă.

Privesc cu drag la tine scumpă floare,
Îmi pari un crin dintr-un Eden de vise,
Privirile-ți de-azur strălucitoare,
Mă poartă înspre cer și zări promise.

Să împletesc a dragostei cunună,
Și s-o așez în părul tău de zână,
Să-mi dăruiești inima ta cea bună,
În veșnicie să fim tot de mână! Amin!

Floare de colț

Pe metereze naturale,
Părinții – două păsări rare –
Clădesc cu greu un cuib în care
Vor așeza cinci mici ovale.

Abia ieșiți puii la viață,
Puține zile petrecute
Glasul părinților s-asculte,
Chemați fiind jos, riscul învață.

Se-aruncă-n gol pe rând cu toții
Sfidând uriașa înălțime,
Periculoasa ascuțime.
Doi sunt zdrobiți, cad pradă morții.

Se reunește greu familia
Ce a fost tragic micșorată,
Trei pui trăiesc – miracol, iată! –
Trecând impactul lor cu glia.

Și când părea că totu-i bine,
Fură-ngroziți de-o vulpe-mamă,
Ce-nhață puii fără teamă,
Stingând speranțele senine.

Zdrobiți de marea lor durere
Părinții triști – a câta oară? –
Alți pui vor face. Să nu moară
Încearcă, vor, luptă să spere…

Floare de colț