Intercer – Poezii si editoriale

Imensă povară Îl frânge,
Prea greu e al lumii păcat,
Oricare din stropii de sânge,
În aur îndată-i schimbat.

La Cruce Iubirea ne cheamă,
Tot cerul a dat pentru noi,
Pe Fiul mărit fără teamă,
Pentru nenorociți, orbi, goi.

Credința iubire lucrează,
Iertare, schimbare de sus,
Iar haina sfințirii urmează,
O viață curată-n Isus.

Ce clar noi vedem lângă Cruce,
Oribilul, groaznic păcat,
Doar Duhul în suflet aduce,
Chipul nostru adevărat.

Slăvit fie El! Mulțumire,
Mărire și laude-n cor,
Adorăm pe Cel ce-I Iubire,
Bunul Domn și Mântuitor! Amin!

Floare de colț

Resemnate se lipeau
una de alta și
așteptau să intre
spre întuneric și neant.
Diferențele dispăruseră.
Deodată un murmur și o
mișcare s-au simțit
printre ele – Înapoi,
întoarceți-vă pe dealuri,
la pășunile voastre!
Va fi sacrificat doar Păstorul!
E suficient! Sunteți salvate!
Fără întârziere s-au împrăștiat
care încotro.
Cutremurul și apoi întunericul
ce s-a lăsat peste țară,
le-au oprit
din păscut. Nu mai conta
nici iarba și nici apa.
Păstorul lor a murit.
Jalea le-a cuprins.
Dar a treia zi El a înviat
și după un timp
S-a înălțat la cer.
Acum oile ridică
din ce în ce mai des
privirile spre cer,
în așteptarea Păstorului…

Floare de colț

Cuvinte de farmec pline
În inimă clocotesc,
Laudă înalț, știi bine,
Fiului de neam regesc.

Limba mea să fie-asemeni,
Penei de scrib talentat,
Cel mai frumos dintre oameni
Ești, ai harul minunat.

Binecuvântări divine,
Peste Tine vor fi-n veci,
Ca războinic sabia ține,
În slavă pe toți întreci.

Fii biruitor în luptă,
Să aperi în carul Tău,
Blând neprihănirea-Ți multă,
Înaintea celui rău.

Dreapta Ta să strălucească,
Prin minunate lucrări,
Săgeți ai să prăbușească,
Popoare din patru zări.

Săgețile vor străpunge
Inima vrăjmașilor,
Tronul Tău, Doamne, ajunge
Veșnicia stelelor.

Toiagul Tău de domnie
Cu dreptate-i folosit,
Iar neprihănirea vie,
Ți-e lucru mult îndrăgit.

Tu urăști mult răutatea,
De aceea Tatăl Tău,
Mai presus de toată oastea,
Te-a uns cu-untdelemnul Său.

Floare de colț

Ai presărat mărgăritare,
În cânt, rostire către noi,
Și-aceste bune slujitoare –
Speranțe-s pentru orbi și goi.

Când nu gustasem libertatea,
Am învățat ce e frumos,
Delicatețea, demnitatea,
Cum s-aduci slavă lui Hristos.

La Betleem și-apoi la Cruce,
Ne-ai însoțit de la apus,
Urcând mereu pe-un drum ce duce,
La-mpărăția lui Isus.

Și îndreptăm spre cer privirea,
Spre Împăratul nostru blând,
Să știe toată omenirea –
Domnul Hristos vine curând!

Floare de colț

Indiferent ce este-afară,
Ger aspru, arșiță, furtună,
Unde ești tu, e primăvară,
E pace, flori și voie bună.

Aduci zefir și mângâiere,
Alini dureri și topești gheața,
Ajuți și celui ce nu-ți cere,
Amarul devine dulceață.

Alungi cu grabă îndoială,
Descurajare, necredință,
Lacrima ta pete spală,
Încurajezi la biruință.

Ca anotimp tu ai iubirea,
Și fericirea de a da,
Trezești în oricine uimirea,
Uitând chiar de persoana ta.

Rămâi cu mine primăvară,
Nu te grăbi și nu pleca,
Te rog acum în ceas de seară,
Nou Paradis vom aștepta!

Floare de colț

O mare de flori pare viața,
Și multe să strângi tu ai vrea,
Ți-apare în minte povața –
Împarte-le cu altcineva!

Sunt spini, buruieni printre ele,
Nu pierde timp și nu te-ntrista,
Nu aduna în suflet rele,
Frumosul, binele sunt partea ta.

Să nu disprețuiești vreodată
Umile flori, rar observate,
Ce-n câmp s-au ridicat deodată,
Sunt simple, fără vanitate.

În ceruri nu este pierdută
Cea mai gingașă, mică floare,
De la Stăpân ea împrumută,
Viață pe veci nemuritoare.

Floare de colț

Porunca ei e rugă dulce,
Iar zâmbetul o înarmează,
Și pentru toți cei dragi aduce
Iubire-n zori și la amiază.

Regatul ei – mici teritorii
Cu mult mister și delicate,
Acolo unde visătorii
Aud cum ritmul vieții bate.

Coroana ei e bunătatea,
Iar sceptrul este mângâierea,
Căminul ei este cetatea
Ce-alungă teama și durerea.

Regina, da, pe toți servește,
Amabilă, cu voioșie,
Răbdarea ei nu obosește
În a iubirii-mpărăție.

O lacrimă în ceas de noapte,
Și-o cerere foarte fierbinte,
Se nalță până-n cer departe,
Pentru puteri de drum nainte.

Grădina e în sărbătoare,
În casă flori sunt orișiunde,
Pomii par ninși de-atâta floare,
Parfumul lor nu-l poți ascunde.

Regina este mai frumoasă,
Și printre flori e fericită,
Sunt strâns uniți cei dragi în casă,
Și munca ei e răsplătită.

Floare de colț

Acolo unde dalai-lama
Sfătuitor e pentru-oricine,
Necunoscând ce este teama,
Învață mila și ce-i bine,

Găsești atâta bunătate,
Față de om sau mică ființă,
Și multă ospitalitate,
Foarte adâncă umilință.

Sunt fericiți în simplitate,
Dar îngroziți de violență,
Conduși de curiozitate,
Caută-al vieții sens, esență.

Sunt însetați să cerceteze,
Mai mult în științe să pătrundă,
Inteligenți și cu minți treze,
Blândețea nu pot să ascundă.

Mai mult decât mătăsuri fine,
Surprinzătoare și reală,
E renunțarea lor de sine,
Pentru creștini ca ideală…

Floare de colț

Se umple pământul de cruci și de sânge,
O lume întreagă se teme și plânge,
Război nevăzut cu ținte oriunde,
Femei și copii, niște ființe plăpânde.

Soldați criminali, ce-n piept aveți gheață,
Veți răspunde cândva de toate în viață,
Voi ce semănați numai jale, moarte,
Victime veți fi celor de departe.

Vreți noi teritorii și inimi supuse,
Tortură și moarte, credințe impuse?
Foame și teroare în urmă rămâne,
Planetă pustie, câmpii fără grâne…

Floare de colț

Nu poți sta de piatră
când vezi suferință,
Timpul nu te iartă
sapă în conștiință…

Nu poți bucuria
să o ai deplină,
De-ascunzi mărturia –
stingi a ta lumină.

Nu poți amăgire
să porți mai departe,
Spui că va fi bine,
și vor trece toate.

Nu poți în tăcere
să lași să se-ntindă
Răul. Tu vei cere
inimi să se-aprindă.

Nu poți ca o stâncă
să aștepți să vină,
Răul să te frângă,
să lepezi lumină.

Nu poți alb și negru
să te tot încerce,
Ori rămâi integru,
ori la el vei trece.

Floare de colț