Intercer – Poezii si editoriale

1783. SUNTEM O GRUPĂ MICĂ
Suntem o grupă mică, dar nu a nimănui,
Suntem copiii Tăi, copiii cerului,
Ne-ai înfiat pe noi și noi îți mulțumim,
Suntem o grupă mică, dar nu ne îndoim.

Intrăm cu voioșie în camera de sus,
Suntem o grupă mică, aici Tu ne-ai adus,
Cu bucurie sfântă cântăm, îți mulțumim,
Suntem o grupă mică, uniți mereu venim.

Suntem o grupă mică, puterea e a Ta,
Ajută-ne, să stăm în rugă, nu uita,
Tu ești al nostru Tată, Tu ne-ai adus aici,
Noi stăm în rugăciune și știm, Tu ne ridici.

Suntem o grupă mică, prin harul Tău trăim,
De aceea în rugăciune mereu îți mulțumim,
Trăim ultima clipă de har împrumutat,
Suntem o grupă mică, dar știm că ne-ai salvat.

Suntem o grupă mică, suntem a Ta mireasă
Dorim în cerul sfânt, curând plecăm acasă,
Până atunci în rugă mereu ne-om aduna,
Suntem o grupă mică, suntem din turma Ta.
Emilia Dinescu

1782. RUGĂCIUNEA NOASTRĂ
Venim uniți în rugă și cerem pocăință,
Te rog să ne trezești și să ne dai voință,
Să alergăm pe cale, să nu ne rătăcim,
E timpul de pe urmă, să nu ne poticnim.

Dorim fierbinte cerul, nu vrem să alunecăm,
Căci calea e îngustă, ajută-ne să stăm,
Să stăm la ce e scris, la ce ne-ai învățat,
Să nu uităm credința de când ne-am botezat.

Vrem dragostea dintâi, cu care am venit,
Vrem zelul cel puternic, cu care te-am primit,
Vrem harul Tău măreț, acum să ne trezească,
Venirea Ta e aproape, în prag să ne găsească.
Emilia Dinescu

1781. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus ne-am adunat, strigăm,
În rugăciunea noastră de mână ne luăm,
Suntem înscriși pe liste, în lanțul ce ai format,
În lanțul rugăciunii la care ne-ai chemat.

Suntem doar păcătoși, dar am venit la Tine,
Și plângem, plânsul nostru e plin doar de suspine,
Avem durere-n inimi, și liste am făcut,
Am pus pe liste, Doamne, cam tot ce ne-a durut.

Am vrea să stăm de vorbă, am vrea să-ți mulțumim,
Noi știm, avem un Tată pe care îl iubim,
Iar Tatăl ne iubește și ruga ne ascultă,
De aceea ruga noastră nicicând nu va fi multă.

Venim uniți în rugă, ca unul noi strigăm,
Suntem poporul Tău, în rugăciune stăm,
Doar voia Ta să fie, în tot ce împlinești,
Că știm că ești puternic și bine ne dorești.
Emilia Dinescu

1780. RUGĂCIUNE PENTRU BISERICĂ
Biserici azi sunt multe și tot se construiește,
Dar omul stă în lume și mult se rătăcește,
Nu mai doresc Cuvântul și predica n-aud,
Poporul e în lume și parcă este surd.

Bisericile-s goale, dar Dumnezeu păzește
Pe cel ce cu sudoare și râvnă păstorește,
Să ne rugăm fierbinte, e timpul de pe urmă,
Biserica e locul ce îndeamnă la reformă.

Bisericile-s mari, slujbașii nu mai vin,
Au mai rămas bătrânii în rugă și suspin,
Dar glasul lor se aude și ruga se împlinește,
De aceea în rugăciune doar Dumnezeu păzește.

Biserica sunt eu, biserica ești tu,
Avem și o clădire, avem deci un atu,
Să îi chemăm la Domnul cât poarta e deschisă,
Nu e lucrarea noastră și nu va fi învinsă.
Emilia Dinescu

1779. SEMNE PENTRU TREZIRE
În rugăciune sfântă ne adunăm și noi,
Cât încă este pace și nu este război,
Sunt țări unde războiul a îngrozit poporul,
Creștinii strigă-n rugă, Tu ești Apărătorul.

Cutremurul distruge, orașe cad și pier,
Nimic nu mai rămâne, nu-i casă-n cartier,
Doar praf, moloz și moarte, e timpul la sfârșit,
Cuvântul se împlinește, a fost doar profețit.

Pământul astăzi arde, pe alocuri vâlvătaie,
În lupta lor cu focul, imploră după ploaie,
Rămâne fum în urmă și aer poluat,
Cine a trecut prin zonă, a fost înfricoșat.

Vin vești de vânt puternic, furtună, uragan,
Și bariere fac, deși nu au un plan,
Puhoiul apei vine, înghite tot în cale,
Se duce tot în apă, tot satul e în vale.

Și molima e mare, căci a cuprins pământul,
Sunt boli ce trec prin aer și le aduce vântul,
Rămâne doar durere și plânset, nu e leac,
Se caută soluții, dar e sfârșit de veac.

S-a înmulțit păcatul, și nu mai e păcat,
Lui Dumnezeu i-e scârbă, dar omul a acceptat,
Sunt vicii foarte rele, dar noi le practicăm,
Considerăm că-n lume așa ne mai distrăm.

Cam asta se întâmplă, Scriptura a prezis,
Găsim în multe locuri, căci în versete-i scris,
Avem mesaje clare, dar noi nu ne trezim,
Sfârșitul e aproape și nu ne pocăim.
Emilia Dinescu

1778. CONSTATARE
În camera de sus ne adunăm mereu,
E timpul de pe urmă și este foarte greu,
Ne-am învățat comozi, căci am avut de toate,
Am profitat prea mult de a Ta bunătate.

Nu ducem nici o lipsă, și pâinea o alegem,
Să fie cât mai bună, cu plămădeală creștem,
Căci azima nu-i bună, nici turta la tigaie,
Doar pâine boierească, ce dacă e greoaie.

Cămările sunt pline, zacuscă și tocană,
Ne-am pregătit de toate, să avem zilnic hrană,
Și oalele sunt pline de linte, bob și bamă,
De carne afumată ca să avem de zeamă.

Compoturi și dulcețuri și must în damigene,
Și sticle cu nectaruri groase și omogene,
Am pregătit de toate, stomacul e îngrijit,
Dar să vedem de suflet, noi hrană am pregătit?

Suntem cu toții bine, nu este sărăcie,
Te rog, trimite, Doamne, mai multă omenie,
E timpul de pe urmă și inima e rece,
E timpul ca creștinul la rugă să se plece.
Emilia Dinescu

1777. RUGĂCIUNE PENTRU DUHUL SFÂNT
Plouă mărunt, pământul e foarte însetat,
De secetă prea mare pe alocuri s-a crăpat,
Așa sunt însetată și apă eu doresc,
Dar nu vreau orice apă, doar apa Ta poftesc.

Vreau ploaia Ta târzie, o cer în rugăciune,
Vreau Duhul sfânt să fie, îl cer cu plecăciune,
Cu lacrimi mă rog, Tată, căci harul se sfârșește,
Trimite ploaia sfântă și ne înțelepțește.

Să alergăm cu Tine, să mergem spre lumină,
Să ne întărească Duhul, căci multe au să vină,
Prin noi nu reușim, de aceea ne rugăm,
În post și rugăciune acum cu toții stăm.

Suntem așteptători, te așteptăm să vii,
Dar candela e goală, cu Duhul să o umplii,
Noi stăm în așteptare, ne temem de ațipire,
De aceea cerem Duhul și a Ta întărire.

În așteptarea noastră nu vrem să adormim,
Căci haina cea curată, noi vrem să o primim,
Trimite Duhul Tău, fă curățirea sfântă,
Poporul azi se roagă, noi vrem să fim la nuntă.
Emilia Dinescu

1776. PRIETENEI MELE
Ne știm de o viață, din copilărie,
Și-s fericită c-am această bucurie,
Să am o prietenă de când eram copil,
Chiar dacă am îmbătrânit, timpu-a trecut tip-til.

Chiar dacă viața noastră nu e aventură,
Prin zâmbete și lacrimi, și fără pic de ură,
Noi am trecut prin timp, ne-am oferit iertare,
Ne-am mângâiat mereu, ce dacă viața doare?!…

Suntem mai în etate, dar nu suntem bătrâne,
Ne întâlnim la dulce, povești avem a spune,
Râdem, greșim, iubim și ne iertăm cu desert,
Nu mi-ai greșit deloc, chiar n-am nimic să iert.

Eu ți-am greșit, posibil, de aceea cer iertare,
Ești prietena mea bună, ca o soră mai mare,
O dulce prietenie prin timp am petrecut,
O viață de om este, o viață a trecut.
Emilia Dinescu

1775. ÎNCERCARE… CERCETARE… POCĂINȚĂ…
E timpul de pe urmă și suntem încercați,
E timpul cercetării, să stăm uniți ca frați,
Să nu privim la paiul din ochiul celuilalt,
Căci noi avem o bârnă, e timp de cercetat.

Să măturăm căsuța în care locuim,
Căci casă este trupul în care viețuim,
Să aruncăm afară gunoiul cel spurcat,
Să măturăm la colțuri și bine pe sub pat.

Să facem o reformă în noi, nu-n ceilalți,
De judecăm, să știm, vom fi chiar judecați,
Și judecata noastră, aspru ne osândește,
E timpul de pe urmă, Hristos încă primește.

E timpul pocăinței și ești strigat pe nume,
Aud, Hristos mă strigă, mă strigă chiar pe mine,
Căci păcătos e nume și păcătoasă-s eu,
Să vin la pocăință, mă strigă Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1774. RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI
În rugăciunea mea bolnavii îi aduc,
Să îi citesc din liste, cu lacrimi mă apuc,
E multă suferință și boala s-a înmulțit,
Eu vin în rugăciune cu sufletul zdrobit.

Sunt boli prea multe, Tată, sunt boli fără de leac,
Noi știm ce se întâmplă, este sfârșit de veac,
Dar în durerea cruntă ne temem că clacăm,
De aceea stăm în rugă și disperați strigăm.

Îți cerem pacea Ta în lunga suferință,
Să fi mereu cu noi și să ne dai credință,
Și harul Tău puternic, și mila Ta cea mare,
Căci boala, suferința e a noastră încercare.
Emilia Dinescu