Intercer – Poezii si editoriale

1494. RITMUL TOAMNEI PRINTRE CLIPE
Ritmul toamnei printre clipe este același zi de zi,
Însă timpul pare scurt când ești fericit, să știi,
Când plutești de fericire totul este ca în nori,
Cu delicatețe multă poți să spui că tu chiar zbori,
Grație și eleganță e ușor ca să zărești
Când împins de fericire printre nori parcă plutești.

Ritmul toamnei printre clipe este lung și parcă amar,
Efemeritate este când necazu-i la hotar,
Durerea când te pătrunde, libertatea n-o mai simți,
Timpul stă parcă pe loc, tu tot răul îl presimți,
Când înoți în ape tulburi, timpul este comprimat,
Plângând, strigi în rugăciune, îți dorești să fi salvat.

Ritmul toamnei printre clipe este același, trecător,
E etern sau efemer, depinde de autor,
Să ne agățăm de Domnul în necaz și-n bucurie,
Grație doar rugăciunii timpul este mărturie,
Timpul este amintire ce plutește cum dorim,
Ritmul toamnei printre clipe ni-l facem spunând amin.
Emilia Dinescu

630. ACVARIUL MEU
A trecut ușor un an
De când eu acvariu am,
Băiețelul meu cel mic
Își dorea un mic amic.
Și-a dorit un peștișor,
Să își verse al lui dor,
Cu iubire să-l hrănească
Și cu el des să vorbească.
Noi în petshop am plecat
Și un betta am luat,
Pietricele colorate,
Scoici mărunte și stelate.
Apoi un nume i-am dat,
Nemo, noi l-am botezat,
Multe poze i-am făcut
Dar inima ne-a durut
Când am aflat c-am greșit
În tot ce am investit,
Am luat ce ne-a plăcut,
Habitat fals am făcut,
Chiar dacă noi îl iubeam,
Pe Nemo trist îl vedeam.
Sfaturi multe am primit,
Multe mesaje au venit
Cu sfaturi ce au fost corecte,
Viata lui să se îndrepte.
Alt acvariu am luat,
Cu nisip adevărat,
Nu pietrișul colorat,
Nu cu plante artificiale,
Am pus numai naturale.
Peștișorul fericit,
În acvariu s-a învârtit
Și ușor s-a înfoiat
Când de noi prieteni a dat.
Da, cu toții ați ghicit,
Alți peștișori au venit.
Acum în casă eu am,
De mai bine de un an,
Un acvariu adevărat
Și Ezel e încântat.
De aceea mulțumesc,
Celor care îndrăznesc,
Să certe și să îndrume
Și cu sfaturi multe, bune,
Să ajute un acvarist,
Să nu aibă un pește trist,
Un acvariu adevărat
E un cadou ce voi ne-ați dat,
Timpul voi n-ați irosit
Când pe noi ne-ați sfătuit
Și tot ce ați investit,
Noi cu drag, am prețuit.
De aceea noi venim,
În versuri să mulțumim
Celor ce ne-au ajutat
Și nu ne-au abandonat,
Chiar dacă noi am greșit
Cu răbdare ne-ați primit
În grupul de acvariști,
Nu mai suntem deloc triști,
Ba suntem chiar optimiști,
Un colț de natură în casă,
De tristețe te salvează.
Emilia Dinescu

1495. RITMUL TOAMNEI PRINTRE CLIPE
Ritmul toamnei printre clipe este același zi de zi,
Însă timpul pare scurt când ești fericit, să știi,
Când plutești de fericire totul este ca în nori,
Cu delicatețe multă poți să spui că tu chiar zbori,
Grație și eleganță e ușor ca să zărești
Când împins de fericire printre nori parcă plutești.

Ritmul toamnei printre clipe este lung și parcă amar,
Efemeritate este când necazu-i la hotar,
Durerea când te pătrunde, libertatea n-o mai simți,
Timpul stă parcă pe loc, tu tot răul îl presimți,
Când înoți în ape tulburi, timpul este comprimat,
Plângând, strigi în rugăciune, îți dorești să fi salvat.

Ritmul toamnei printre clipe este același, trecător,
E etern sau efemer, depinde de autor,
Să ne agățăm de Domnul în necaz și-n bucurie,
Grație doar rugăciunii timpul este mărturie,
Timpul este amintire ce plutește cum dorim,
Ritmul toamnei printre clipe ni-l facem spunând amin.
Emilia Dinescu

1493. GÂNDURI PE COVOR DE FRUNZE
Eu sunt născută toamnna, deci toamna o iubesc,
M-aplec să scriu pe brumă, să spun ce îmi doresc,
Prin ceață văd o rază, ce-i scris se va topi,
Dorința mea de suflet, cu tot s-ar contopi.

M-așez sub un castan, lângă un măr bătrân,
Privesc cum pică frunza, o rugă eu îngân,
Vorbesc cu Dumnezeu și vreau să-i mulțumesc
Că eu sunt sănătoasă și pot să îl slăvesc.

Covorul ruginiu îl vreau ca așternut,
Aștept, vreau de la soare un călduros sărut,
Pictez imaginar cu galben raza caldă,
Mă culc pe pat de frunze, aș vrea mai mult să cadă.

Mă contopesc cu tot, sunt frunză printre frunze,
În crengile golașe zăresc chiar niște pânze,
Mă zbat puțin în frunze și fac un fluturaș,
Exact ca și-n zăpadă când e un covoraș.

Adio, pică frunza, nu vreau să mă întristez,
Eu știu că va renaște curând, ca și al meu crez,
Pe patul ruginiu m-așez la rugăciune,
Orice a creat Domnul, este a Lui minune.
Emilia Dinescu

1492. LA MULȚI ANI, ANA!
E ziua ta și mulți îți scriu urare
De la mulți ani, mulți bani și poate mai mult soare,
Eu vreau urarea mea s-o împletesc cu cerul,
În suflet s-ai căldură, să nu cunoști ce-i gerul.
Eu îmi doresc fierbinte să fi doar fericită,
Să-ți meargă bine-n toate și să fi împlinită,
Pe tot ce ai pus mâna, mereu să îți sporească,
Să fi doar sănătoasă, credința să îți crească.
Dar cel mai mult, chiar astăzi, îți spun ce îmi doresc,
Eu îmi doresc în ceruri cu tine să trăiesc,
Îți doresc cerul sfânt, îți doresc veșnicia,
Doar în eternitate vom găsi bucuria,
Pământu-i efemer și efemere-s toate,
Oricât ar fi de bune, în cer e plinătate,
Îți spun să iei Cuvântul, cu drag să îl citești,
Să îl primești pe Domnul și să te pocăiești.
Închei aceste rânduri cu la un veșnici ani,
La veșnici ani în ceruri, căci anii-s diafani,
Sunt oferiți de Domnul, cadou, El a murit,
El s-a jertfit pe cruce, tu știi cât te-a iubit.
La veșnici ani din suflet, la veșnici ani să fie,
Mulți ani să ne trăiești, acum și-n veșnicie.
Emilia Dinescu

1491. PRIETENEI MELE
Îți mulțumesc din suflet că ești prietena mea,
Atât la vreme bună, cât și la vreme rea,
De multe ori mi-e milă că te încarc prea mult,
Și te trag și pe mine în al meu grav tumult.

Te rog, ca să mă ierți, de nu știu să ascult,
Mă port ca un copil, zici că nu sunt adult,
Cuvintele-s puține, nu știu să-ți mulțumesc,
Ești prietena mea bună, îți spun că te iubesc.

Te port în suflet dragă, te port în rugăciune,
Ești ca o soră astăzi, mai mult eu nu pot spune,
Vorbesc cu Dumnezeu, vorbesc în ruga mea,
Să te însoțească-n toate, cu tine, El să stea.
Emilia Dinescu

1490.GÂNDURI DE SEARĂ
La gura sobei se coace o gutuie,
Intensitatea focului mă învăluie,
Un ceai de scorțișoară beau în asfințit,
Îmi pregătesc o Carte de citit,
E Cartea cărților pe care o iubesc,
Splendoare, fericire eu primesc,
Citesc și reflectez la ce am citit,
Cu calm m-analizez, ce am greșit.
O altă zi se încheie, o zi plină de har,
Ca toate zilele ce le-am primit în dar,
Mă plec la rugăciune și simt o strălucire,
Ca o sclipire umple a mea fire,
Ca o reflecție firavă a Domnului Isus,
Îți mulțumesc din suflet, la rugă m-ai adus.
Emilia Dinescu

1489. MULȚUMESC
Dragi copii, azi m-am simțit divin,
Am plâns de bucurie chiar puțin,
O gâză mică în brațe am ținut,
În suflet eu o țin de mai demult.

E buburuza noastră, e micuță,
Dar este fata noastră cea drăguță,
Este averea noastră, a noastră bogăție,
Ne umple sufletul de multă bucurie.

Nu am crezut că am să fiu bunică,
Pot spune chiar că am avut o frică,
Vă mulțumesc și vouă, întâi lui Dumnezeu,
Vă mulțumesc din suflet, și astăzi și mereu.
Emilia Dinescu

1487. EMOȚIILE TOAMNEI
Miros sublim de pe pervazul casei se împrăștie în tindă,
Mireasmă de dulceață, începe să cuprindă
Nu numai casa noastră și curtea fain miroase,
Îmi vin în amintire doar amintiri frumoase,
Mi-aduc aminte bine, cu nostalgie pură,
Când în bucătărie era multă căldură,
În fiecare toamnă cum mama ne gătea
Dulceață de gutui, borcane cu peltea.
********
Cam asta este toamna, emoție sublimă,
Și o compar acum cu dragostea divină,
Cât suntem pe pământ, noi mult ne bucurăm,
Ne bucurăm acum, mai mult noi așteptăm,
Îl așteptăm pe Domnul, pe nori El va veni,
Cu nostalgie pură îl așteptăm, să știi,
Mireasmă de divin simțim în depărtare,
Suntem plini de căldură și dragostea e mare,
Curând se împlinește ce-i scris, e minunat,
Dulceața de astă toamnă în suflet mi-a intrat.
Emilia Dinescu

1486. FARMECUL ORAȘELOR DE TOAMNĂ
Ies pe balcon, privesc cum tineretul se plimbă pe alei,
E agitație în parc, cu energie-n piept, aleargă prichindei,
Cu rolele sau bicicleta sau chiar în alergare,
E viață-n parc, vitalitate, e energie mare,
E totul plin de voioșie, culoare și speranță,
Chiar dacă nu e ca la țară, în parc încă e viață,
Covor de frunze ruginii, sunt chiar la îndemână,
Să faci un joc cu ai tăi copii, ținându-vă de mână.
Deși privesc de la balcon emoție profundă,
Vibrație și energie eu simt cum mă inundă.
Emilia Dinescu