Intercer – Poezii si editoriale

1587. ÎNTR-UN COLȚ DE SUFLET
Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
E dorul meu, dorul meu profund, dragostea inimii mele,
Doresc ca alergarea și zelul meu să fie adevărate,
Doresc ca ce am greșit și vina mea, a mele rele să fie doar iertate.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
E visul meu măreț, cel mai puternic dintre toate cele,
Doresc să fiu în cer, doresc doar veșnicia,
Doresc să știți și voi, doar asta-i bucuria.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Doresc ca toți ai mei, să înțeleagă că ce petrecem, toate luptele,
Sunt pentru șlefuire, noi suntem prețioși, doar vase valoroase,
Suntem vase de lut, Olarul șlefuiește doar vase prețioase.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Aș vrea să înțelegeți, satana vrea să înșele
Pe cei aleși, tu ești ales de Dumnezeu, El te-a creat,
Ia, deci Cuvântul, cercetează Biblia, nu te lăsa înșelat.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Eu știu că-n cer, în cartea vieții, acolo sunt rapoartele,
Eu sper că-n dreptul meu și-n dreptul tău va scrie mântuit,
Eu sper ca eu și tu s-avem pe palmele lui Hrist’ al nostru nume șlefuit.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Nu este un simplu vis, nu-i vis ca toate visele,
Doresc, în veșnicie, în versuri să vorbesc,
În versuri și în rime pe Hristos să-l slăvesc.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Doresc ca să vorbesc prin vorbe și cuvinte, vorbească faptele,
Mai mult decât orice aș vrea să înțelegi că vreau să fiu o schelă,
Și vreau ca în credință mereu să fiu fidelă.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele,
Spre tine, ce ai citit, doresc să trimit și rimele și gândurile,
Doresc să înțelegi că ești iubit de Dumnezeu, ești foarte prețios,
Ești unic, nimeni nu-i ca tine, și pentru tine a murit Hristos.

Într-un colț de suflet am o speranță aprinsă, vis către stele…
Emilia Dinescu

1586. DRUMUL GEROS…
Drumul geros spre sufletul tău îl parcurge Hristos,
Ăsta mi-e gândul acum, tremur, sunt fricos,
Nu-i paradox, e real, mă cutremur, nu știu,
Dacă-s prezent, mă întreb, dacă-n trecătoare o să fiu?!…

Știu că-l iubesc și-l aștept, orizontul privesc,
În orizont doresc să-l zăresc, cu foc îmi doresc,
Ăsta mi-e visul, e visul ce-l am, contopesc,
Cu visarea și visul drumul geros spre sufletul meu aș vrea să topesc.
Emilia Dinescu

1585. GÂNDURI DE SEARĂ
Vorbesc în șoaptă cu steaua mea,
Îi spun, lumina ei să-mi dea,
Nu este ascuns, nu e mister,
Că stelele după nori pier.

Pe cer sunt stele, de-i senin,
În inimă nu am venin,
Am o speranță de mai bine,
Curând și vremea bună vine.
Emilia Dinescu

1584. SUB MANTIA IERNII
A nins azi noapte mult, zăpada s-a depus,
Sub mantia iernii, orașul s-a ascuns,
Luăm lopeți și facem cărare prin zăpadă,
După mai multă muncă trotuarul să se vadă.

În mintea mea a nins, sub mantie am ascuns,
Emoții, sentimente în captivitate am pus,
Mi-e dor de al meu suflet, i-aș da îmbrățișare,
Dar mantia zăpezii îl ține-n închisoare.
Emilia Dinescu

69. RUGĂCIUNE
Distruge, Doamne, al nostru eu, distruge Tu, mândria,
Nu ne lăsa, Părinte sfânt, să pierdem veșnicia,
Ajută-ne, să te vedem, așa cum ești, Părinte,
Și-n rugăciune să venim, să-ți cerem cele sfinte,
Să-ți cerem, Doamne, să ne îmbraci cu haina minunată,
Căci totul este pregătit și nunta este gata,
De vom intra fără de haină, degeaba noi intra-vom,
De aceea te rugăm, Părinte, să ne dai haina sfântă,
Și ajută-ne să facem voia-ți, să fim prezenți la nuntă.
Emilia Dinescu

68. MULȚUMIRE
Îți mulțumesc, Părinte, că văd prezența Ta,
În tot ce mă înconjoară eu văd amprenta Ta,
Și-n tot ce se întâmplă eu știu că ești prezent,
La tot ce ne lovește, Tu, Doamne ești atent,
Și crucea e ușoară, căci Tu ai dus-o întâi,
Și când credința zboară, Tu ești la căpătâi,
Îți mulțumesc, Isuse, căci mult m-ai ocrotit
Și-n locul meu pe cruce, Tu, Doamne, te-ai jertfit,
Greșeala mea spurcată pe loc, Tu ai iertat
Și inima-mi bolnavă, mereu, ai vindecat,
De am fost în deznădejde pe brațe m-ai purtat,
Și ai suferit cu mine, nu m-ai abandonat,
Îți mulțumesc, Părinte, căci mult m-ai căutat,
Și-n neagra rătăcire pe brațe m-ai purtat
Și-n a mea răzvrătire, Tu m-ai iubit la fel
Și ai murit pe cruce, în locul meu, ca miel.
Isuse Bun, coroana de spini Tu ai purtat,
Și bice pe spinare, Tu, multe ai luat,
Îți mulțumesc, Isuse, și iar îți mulțumesc,
Îți mulțumesc, în imnuri eu astăzi te slăvesc.
Emilia Dinescu

67. RUGĂCIUNE
Doamne, ascultă strigătul celui ce e teamă să strige,
Dar inima sa strigă, și-l auzi; ajută-l, mai sus să se ridice,
Dă-i aripi și zel să zboare prin Cartea cea sfântă,
Cu gândul, cu ochii, cu inima, cu tot ce e el,
Și nu-l lăsa, Doamne, în deznădejde
Atunci când nu vede că Tu ești și exiști,
Ajută-l să te vadă, să te simtă,
Să știe că-n toate, Tu ești și le conduci,
Ajută-l pe cel ce te caută, Părinte,
Să știe că Tu l-ai găsit înainte pe el.
Emilia Dinescu

NOI ȘI NOI
Doamne, Tu ești atât de bun, iar noi, doar păcătoși
Și vrei să te mărturisim, dar noi suntem fricoși,
Deși Tu ne-ai promis că nu ai să ne lași,
Noi ne retragem, Doamne, căci suntem tare lași,
Deși Tu ne-ai dat multe și lipsuri n-am avut,
În loc de Tine, Doamne, în fapte am crezut,
Venit-am des la Tine, cu a noastră penitență,
Dar Tu n-ai cerut, Doamne, decât s-avem credință.
Emilia Dinescu

65. CONSTATARE
Doamne, îți cerem multe-n a noastră rugăciune,
Postim și vrem ca ruga să ne-o asculți ades,
Strigăm la Tine, Doamne, venim cu plecăciune
Și vrem să împlinești tot ce noi am ales.
Și nu înțelegem, Doamne, că ruga ce o spunem,
Nu-i după a Ta voie, nu-i după al Tău plan,
Și mergem înainte cu gândurile noastre,
Căutând o rezolvare, dar lupta e în van.
Căci de nu e cu Tine, tot ce am realizat,
Vedea-vom doar că visul, ușor ni s-a surpat,
Și atunci vom înțelege că ceea ce am vrut,
E doar a noastre gânduri, e tot ce ne-a plăcut.
Emilia Dinescu

64. DOAR MAMA
Nu este dar mai mare, să ai pe acest pământ
Ca îmbrățișarea mamei și al ei zâmbet blând,
A ei dojană lină atunci când ai greșit
Și a ei încurajare atunci când ești rănit.

De este în credință, urmează pasul ei,
Căci zi de zi în rugă te poartă gândul ei,
Și râu de lacrimi curs-a în a ei rugăciune,
Nu te-a uitat pe tine la orice plecăciune.

Și de este bătrână fi reazăm și o alină
Și fi încurajare, atunci când ea suspină,
Veghează să nu aibă o lipsă în viața sa,
Că lipsuri poate avut-a în tinerețea sa.

Și de nu-i la credință, strigă în rugăciune,
Ca Domnul s-o conducă și gândul să-și adune,
Nu ridica genunchiul și strigă zi de zi
Și spune-i cu răbdare tu tot ceea ce crezi.

Căci mama este una, doar una pe pământ
Și mângâi-o adesea, cu al tău zâmbet blând,
Căci azi este cu tine și poți s-o mai alini,
Dar va veni un mâine, când tu o să suspini.
Emilia Dinescu