Intercer – Poezii si editoriale

Dulce robie am ales la Cruce,
și legământul nou la Înviere,
cărarea cea îngustă care duce
la Paradisul Nou ce nu mai piere.

Legați cu lanțuri de mătase fină
unii de alții, de Mântuitorul,
mergem grăbiți spre țara de lumină,
nepotolit în inimi crește dorul.

Iubire și slujire împletite,
credință, ascultare lângă Domnul,
biruitori în oricare ispite,
vom alunga indiferența, somnul.

Prin ceruri vestea minunată zboară
Eliberare de păcat, iertare,
Reînnoiți, creați ca prima oară,
Sfințiți prin biruința Lui cea mare.

Floare de colț

Doamne, împodobește-ne viața
cu dragoste, iar chipul nostru
să strălucească de bucurie.
Pacea să locuiască
la noi în suflet,
îndelunga răbdare
să nu se depărteze de noi.
O fărâmă din bunătatea Ta,
să se îndrepte prin noi
spre cei din jur iar
binele făcut să fie
semnat de Tine.
Să rămânem slujitorii Tăi loiali
și blândețea s-o împrumutăm
de la Tine.
Poftele să fie domolite
de singura noastră ambiție
de a fi asemenea Ție.

Floare de colț

Din micul staul de la Betleem,
se văd prin timp strălucitoare urme,
ducând spre Nazaret, crucea de lemn,
căci pașii Lui, Păstorul bun de turme,
se-amestecă-ntre oameni…
Multă slujire, vindecare, mângâiere
încredere presară între semeni,
și-apoi să Îl urmeze El le cere.
Două milenii au zburat ca pleava
dar urmele și azi se văd tot clar.
Mergi după ele și nu sta degeaba,
te-așteaptă oameni însetați de har!

Floare de colț

Dintr-al stelelor ținut,
Vine caldă peste suflet
Și dorește foarte mult,
Să alunge nori și tunet.

Luminează pe cei mici,
Când descoperă surprize,
Dar apoi și pe bunici
Când văd bune analize.

Singură nu stă deloc,
Între dragoste și pace,
Ca văpaia unui foc,
Sare-ncolo și-ncoace.

Risipește peste tot,
Zâmbete, seninătate,
Iar cei triști de-acum, da, pot,
Mai ușor poveri să poarte.

Semănați mici bucurii,
Azi prin marile orașe!
Câți salvați noi nu vom ști,
Vrem recolte uriașe!

Floare de colț

Noi nu vom ști când se termină
Slujirea de la Sanctuar,
Vom tremura de ce-o să vină,
De vestea – Nu mai este har!

Robiți de lupta existenței,
Și nesfârșite datorii,
Păstrăm gustul independenței.
Ah, Doamne, spune, când mai vii?

Să nu uităm că șapte zile,
Noe, familia-au așteptat,
Stând în corabie, rupând file,
Dar că nimic nu s-a-ntâmplat.

La fel și azi, harul se-nchide,
Și viața pare tot la fel,
Plăceri sau griji, orice ne-ar prinde,
Pierduți vom fi și fără El…

Câtă iubire, bunătate,
Câtă răbdare și cât har
Ne înconjoară mai departe
Spunându-ne – El vine iar!

Floare de colț

Numărați
binecuvântările
primite
zi de zi!
Numărați
promisiunile Lui!
Numărați
stelele
când privirile
au fost dezlipite
de pământ!
Numărați
fulgii de zăpadă
neastâmpărați
ce stârnesc
amintirile!
Numărați
nuanțele
fiecărui
răsărit de soare!
Numărați
bătăile inimii
ce cântă
de bucurie!
Și nu uitați –
numărați
Da – urile spuse
Împăratului
în acest an…

Floare de colț

Fără formă, nevăzut,
Alergând tot înainte,
Măsurând ani sau minut,
Tuturor le-aduce-aminte,

Cât este de prețios,
Și ce multe se pot face
Folosit minuțios,
Risipit – nu-l poți întoarce.

Azi, Acum se sting curând,
Vai, trecutul cum mai crește!
Viitorul vrând-nevrând
Tot în el loc își găsește…

Ceasul ticăie mereu,
Clipele se scurg întruna,
Veșnicia, vreau și eu,
Definiția, doar una!

Fizicianul amator,
Calcula pe o hârtie,
Dar deloc nu avea spor…
Ce este o veșnicie?

Plictisit tot desena
Linii, cercuri și pătrate,
Ceasul mic la mâna sa,
Rotea ore mai departe.

Cu creionul pe un cerc
Stabili un punct anume,
Degeaba eu tot încerc,
Definiția n-o pot spune!

Să mișcăm punctul ales
Tot pe cerc la nesfârșire,
E ușor de înțeles –
N-are Start și nici Sosire!

Linia cercului purtând
Timpul fără de oprire,
Este-o așchie de gând,
Veșnicia -o uimire…

Floare de colț

Ninge și plouă fără încetare,
Acoperișuri plâng la nesfârșit,
Ziua și noaptea, ce splendoare mare,
Regatul de cristal a și venit!

Încremeniți de-atâta strălucire,
Copacii goi ca în povești privesc,
Armura rece luată cu grăbire,
De orice lucru, chip nepământesc.

Ciudate forme se ivesc îndată,
Uimesc priviri la toți de dimineață,
Decor special avem astăzi căci iată,
La streașină e-un pieptene de gheață!…

Floare de colț

Prea devreme
vii iarnă
în viețile noastre
și uiți să mai pleci.
Prea devreme pașii
sunt nesiguri
pe gheața slăbiciunilor
și neputințelor.
Prea devreme
privirile încearcă
printr-un
geam aburit
să mai vadă
copilăria zburdalnică.
Dar niciodată
nu e prea devreme
să așezăm mâna noastră
în mâna Creatorului.

Floare de colț

Perdele de lumină
În splendide culori,
Dau bucurie plină
În ochii muritori.

Spectacol – strălucire –
Atât de uimitor,
Un dar plin de iubire
Pictat de Creator.

Atâta frumusețe
Lucrează imediat,
Blând omul să învețe
Cât e de ne-nsemnat.

Floare de colț