Intercer – Poezii si editoriale

Ajuns la Roma dar în lanțuri,
Pavel așteaptă judecată,
Frații-l primesc gonind amaruri,
Hristos e predicat îndată.

Primește bună locuință,
Doi ani în casă închiriată,
Și a găsit bunăvoință,
Unui ostaș paza e dată.

Încurajat de cei ce-ascultă,
Și l-au primit cu bucurie,
Înflăcărare pune multă,
Pavel dă bună mărturie.
–––––––-
Zi după zi, clipă de clipă,
Mereu prezent și ascultând,
Și sub a cerului aripă,
Ostașul crede-n Domnul blând.

Lanțuri de aur, har și sânge,
Leagă soldatul de Hristos,
Încă o stea Pavel va strânge,
Și-un lucrător foarte zelos.

Floare de colț

Azi inima ca locuință
Dau Domnului, iubit Păstor
Și cu mult drag, recunoștință,
Privesc spre cer, căci mi-este dor.

Un cânt de laudă, mărire,
Ca dar pentru Mântuitor,
Născut din pură fericire,
Înalț spre El, Cel iubitor.

Gânduri, proiecte și voință,
Le-așez în mâna Sa de-acum,
La Cruce cad în umilință,
Primind veșmântul cel mai bun.

Păstrez cu grijă haina albă,
Evit să Îl mai întristez,
Vreau să-L urmez oricând degrabă,
Și când surâd și când oftez.
––––––––-
Zi după zi cu El de mână,
Mergând la cei mai neînsemnați,
Ziua cu noaptea când se-ngână,
Descoperim mulțimi de frați.

Ei ne așteaptă să audă,
Vestea iertării imediat,
Și după-a existenței trudă,
De biruință au aflat.
––––––––-
Privește astăzi cu credință,
La Cel ce ne-a răscumpărat,
Viața să-i dăm, recunoștință,
Domnului nostru minunat! Amin!

Floare de colț

Se pregătesc pentru culcare,
Se-ngălbenesc și mor de ciudă,
Frunze și flori în frigul mare
Vestind o iarnă rea și crudă.

Stoluri se duc în zări mai calde,
Gustând acum o cale lungă,
Purtând sub aripi dor ce arde,
Ținta de taină să ajungă.

Un om cu părul nins de vreme,
Privește-atent la bicicleta
Cu un copil ce nu se teme…
Să ia de la bunic ștafeta.

Floare de colț

Grădina viselor v-așteaptă,
Căminul vostru să clădiți,
Urcând mereu câte o treaptă,
Zilnic spre-a fi desăvârșiți.

Flori parfumate se înalță,
De smulgeți tot ce-i rău, străin,
Darul acesta numit viață,
Vă fie de iubire plin!

Azi promisiunile din ceruri
Să se-mplinească pentru voi,
Și binecuvântări de-a pururi
Să plouă har peste voi doi!

Și inimile strâns legate
Lângă Mântuitorul drag,
Să fluture până departe,
Al milei și-al iertării steag! Amin!

Floare de colț

Oare cu ce m-ai fermecat,
Când te-am văzut întâia oară,
Iar în apusul minunat,
Păreai o gingașă vioară?

Zefirul te tot necăjea
Jucându-se prin blonde plete,
Iar ochii – cer, mare sau stea,
M-au răcorit când mi-a fost sete.

Cuvintele – șir cristalin –
Legau din ce în ce mai tare,
Inima mea și-un scurt suspin
Pierdeam de-atâta admirare.

Floare de colț

Unde-au plecat vântul, valul și norii?
Tunetul unde-i dus? Stâncile negre?
Apa cea limpede – loc al splendorii –
A-nlocuit astăzi zbucium, tenebre.

Golf liniștit – vis ești, aduci uitare,
Pe dealuri e încă proaspătă iarbă,
Și florile multe îmbătătoare,
Ne înconjoară iar precum o salbă.

Oftările toate, lacrimi sunt șterse,
Cânturi de laudă iarăși răsună,
Cuvintele astăzi vor să reverse,
Recunoștința și Vestea cea Bună.

Floare de colț

Marile bătălii sunt câștigate,
Numai atunci când simpli luptători,
Îndeplinesc datoriile toate,
Pe neștiute sunt biruitori.

Unele lucruri, iată, sunt iubite
Deoarece valoare mare au,
Altele cu valoare-s socotite
Fiindcă-s iubite, strălucire dau.

Mântuitorul nu promite încă
Salvare supranaturală-n chin,
Dar încercarea foarte grea și-adâncă,
O folosește ca miracol plin.

Nu poți s-aduci cuvinte înapoi,
S-au răspândit rapid, s-au risipit.
Cel ce aruncă-n alții cu noroi
El este sigur cel mai murdărit.

Floare de colț

Vânt sălbatic frânt de stâncă,
Neoprit din alergare,
Crunt în noaptea cea adâncă,
Risipești răbdarea mare.

Val de mare zbuciumată,
Tu lovești cu-atâta ură,
Nu renunți să spargi nici piatră,
Nici speranța cea mai pură.

Flacără necruțătoare,
Arzi pe rând atâtea vise,
Nu poți știi ce mult mă doare,
Truda multă ce pierise.

Foc și vânt și val, voi toate
Șoapte înfricoșătoare,
Vă luptați mereu că poate
Voi cădea în disperare?!…
–––––––-
Iov predă ființa-ntreagă,
Suferințe-n trup și minte,
Ce nu poate să-nțeleagă,
Domnului ca și nainte.

Floare de colț

Din galaxia nepătrunsă,
Cu străluciri fără cuvinte,
În mult mister este ascunsă,
Cetatea dorurilor sfinte.

O mai aștepți, te rogi fierbinte,
Să vină Domnul printre stele?
Sau nici nu-ți mai aduci aminte –
Sunt datorii, probleme grele?!

Isus descoperă pe Tatăl,
Iar Duhul Sfânt – Isus în tine,
Chip minunat pe care iată-L,
Poate să-L vadă orișicine!

Prin fapte, vorbe, du speranța,
Dar și avertizarea sfântă!
Iubirea apoi importanța
Dreptății cum Domnul cuvântă!

Nu te-amăgi în amânare,
Și truda ta la ce e bună?
Atâtea lucruri trecătoare…
Te luptă azi pentru cunună!

Noul Pământ nu-i o poveste,
Împărăția ce-o să vie,
Vom zice – Moartea nu mai este
Și nici păcat! – Nu-i utopie!

Floare de colț

Alb veșmânt din ceruri, iată,
Pentru tine-i pregătit.
Să-l accepți acum îndată
De la Domnul Preaiubit!

Sus în Sanctuar se face,
Curățire de păcat,
Tu primi-vei multă pace,
Biruind tot ce-i pătat.

Legea ți-e oglindă bună,
Clar păcatul să îl vezi,
Ea doar poate să îți spună –
El, Hristos salvează! Crezi?

Trei solii prin cer aleargă,
Orice om e judecat,
Azi mai poate să aleagă,
Cine-I Domn adevărat.

Cui și când să se închine?
Ascultare cui va da?
Vine timpul când oricine,
Singur pentru el va sta.

Limpede Scriptura spune,
Viața astăzi cum s-alegi,
Uită lucruri ce nu-s bune,
Povești și minciuni întregi!

Trei remedii uimitoare
Vom primi de la Hristos,
Credința cea iubitoare,
Duh și caracter frumos.

Nu-i de-ajuns să ai iertare,
Prin Isus jertfit la Cruce,
Doar acea Putere mare,
La sfințire te va duce!

Lupta cea adevărată,
Este să te ții mereu,
Lângă Domnul fără pată,
Biruind în orice greu!

Floare de colț