Intercer – Poezii si editoriale

25. RĂSTIGNIT ÎN LOCUL MEU
În genunchi, Doamne, vin la Tine,
În genunchi stau lângă crucea Ta,
Căci Tu ai murit pentru mine,
Dar aceea trebuia să fie moartea mea.
Între doi tâlhari ai fost răstignit,
Dar eu mai tâlhar decât ei eram
Și-n clipa în care Tu, Doamne, ai fost jertfit,
Mi-am dat seama ce mult m-ai iubit.
Purtat-ai cununa de spini pe cap
Și-n fiecare spin vedeam păcatul meu
Și bicele pe care alții Ți le-au dat,
De stau și mă gândesc… doar eu… eu Ți le-am dat.
Da, Doamne, astăzi vin la crucea Ta,
Eu, criminalul și tâlharul care am fugit,
Mi-a fost teamă că crucea-i tare grea,
De aceea, Doamne, am tăiat și am cioplit.
Dar când s-o port tot grea mi s-a părut
Și m-am retras… și-am așteptat să vii,
Să iei crucea de jos… și să o porți,
E tare grea… are păcate mii și mii și mii.
Îți mulțumesc, Isuse, c-ai venit
Și crucea-n locul meu, Tu ai purtat,
Ai vrut, Isuse, să fiu mântuit
Și multele păcate mi-ai iertat,
Îți mulțumesc, Isuse, că azi cred
Și ajută-mă să cred și să pășesc
Pe urmele pe care ai mers și eu să calc
Și când mi-e greu doar să privesc în sus
Și atunci să văd că crucea mea Tu ai luat.
Emilia Dinescu

1538. RUGĂ PENTRU COPII
Ne-am adunat în rugă, suntem părinți, strigăm,
Venim la rugăciune și oful îl vărsăm,
Avem copiii-n lume, în lume au plecat,
S-au depărtat de Tine, satan i-a înșelat.

Cu post și rugăciune, cu lacrimi noi strigăm,
Suntem de vină, Tată, dar plângem și sperăm,
Erau micuți copiii, la templu i-am adus,
Dar undeva greșit-am, în lume ei s-au dus.

Venim la rugăciune, ești Tată, te rugăm,
Să ne ajuți pe noi, părinții, să lucrăm,
În casa noastră Doamne, s-aducem doar lumină,
Nu vrem să plângem veșnic, nu vrem să avem vină.

Copiii noștri, Doamne, în lume sunt plecați,
Tu ni i-ai dăruit, noi vrem să-ți fie dați,
În rugăciune sfântă acum noi îi predăm,
Dorim să îi trezești, curând de aici plecăm.
Emilia Dinescu

24. RUGĂCIUNE
Când mi-e foame și mi-e frig,
Doamne, eu la Tine strig,
Tu ai milă de săraci
Îi încalți și îi îmbraci,
Cum e crinul de pe câmp,
De frumos și de gătit,
Cum e pomul pe pământ
Când e gata de rodit.
Așa, Doamne, ai făgăduit
Că vor fi ai Tăi copii,
De aceea, eu promit
Ca în Tine să mă încred,
Că așa e înțelept,
Tu în grijă m-ai avut
Până să fi cunoscut
Eu ceva din a Ta Carte,
Tu mi-ai dat să am de toate
Și lipsuri eu n-am avut,
Deși de Tine n-am știut,
Tu mereu m-ai apărat
Și din rele m-ai scăpat,
Pe căi rele am plecat
Și Tu tot nu m-ai lăsat,
De aceea, Domnul meu,
În Tine mă încred mereu,
Și cum vezi c-oi șchiopăta,
Te implor, nu mă lăsa,
Dă-mi un ghimpe, dă-mi ceva,
Mustră-mă prin Duhul Sfânt,
Că doar Tu ești pe pământ,
Creator și Salvator,
Fi al meu Judecător,
Că Tu judeci cu blândețe
Și nu vrei s-aduci tristețe,
Judecata Ta e dreaptă,
De aceea încă o dată,
Doamne, îndrăznesc să vin
Și în rugă să mă închin
Și te rog, ca ruga mea
De nu-i după voia Ta,
Doamne, nu o asculta.
De mi-e foame, de mi-e frig,
Doamne, eu la Tine strig,
Căci sunt binecuvântat
Când sunt de Tine mustrat.
Emilia Dinescu

23. IUBIREA DE FRATE
Când ai nevoie de mine ți-s frate,
În rest din viata ta mă dai mereu deoparte.
Te rog, Doamne, m-ajută să-i iubesc
Pe toți frații din turmă, aproape să-i doresc.
Și acel ce-n suferință azi se zbate,
Ajută-mă, să îl ajut, să nu îl dau deoparte,
Chiar dacă în trecut, când totul era bine,
El nici nu mă privea, nici nu gândea la mine.
Ajută-mă, o, Doamne, să-i văd pe toți la fel,
Căci Tu ai murit pe cruce nu doar pentru mișel,
Murit-ai pentru hoț și pentru criminal,
Murit-ai pentru rege și pentru mareșal.
Tu i-ai privit, Isuse, pe toți din jur la fel
Și i-ai chemat la Tine să vină toți, defel,
Nu ai privit la chipuri, Tu ai iertat păcate,
Nu ai privit la față, văzut-ai inimi zdruncinate,
De aceea, eu, Isuse, te rog, acum pe Tine,
Ajută-mă, ca-n toate să știu că ești cu mine
Și tot ce fac la semeni să fac ca pentru un frate,
Să fac ca pentru Tine, căci ești prezent în toate.
Emilia Dinescu

1537. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus noi iar ne-am adunat,
Ne-am strâns în rugăciune de când s-a înserat,
Noi ne-am luat de mână, suntem frați în credință,
Începem săptămâna cu rugă, biruință.

Suntem biruitori cât ne întâlnim la cruce,
Stăm ancorați în Tine, cu Tine-i viața dulce,
Chiar dacă sunt și spini, chiar dacă e durere,
Noi vrem să stăm în rugă, căci Tu ne dai putere.

De multe ori clacăm, ne temem de furtună,
Uităm că lângă Tine vremea curând e bună,
Ne temem de întuneric, ne temem de cădere,
În lanțul rugăciunii strigăm pentru putere.

Ne pare lungă clipa când suntem șlefuiți,
Și un moment ne pare când suntem fericiți,
În alergarea noastră să nu ne îndoim,
Oricât aș fi de nor, curând va fi senin.

Vin vești ce îngrozesc, război și suferință,
Calamități pe ape, să stăm tari în credință,
Cutremure și foc, distrugere și plâns,
În lanțul rugăciunii cu toții azi ne-am strâns.

E multă suferință, mulți nu au ce mânca,
Prin tot ce se întâmplă încerci biserica,
Azi mă încerci pe mine, să vezi de-s credincioasă,
Să dau la cel ce n-are mai mult decât o masă.

Mulți nu au apă, Doamne, de sete se ofilesc,
Iar eu, ca un netrebnic, nu apă îmi doresc,
Deschide un izvor, să curgă Duhul sfânt,
Trezește-mă din somn, sunt semne, vii curând.
Emilia Dinescu

22. JERTFA DE LA GOLGOTA
Privesc în urmă, viața și pașii mi privesc,
Căci eu greșit-am multe și tare mă căiesc,
Dar văd în depărtare o cruce pe un deal
Și sus pe cruce-i Domnul, El merse la calvar,
În locul meu muri, pe cruce răstignit,
El s-a jertfit pe cruce, de nimenea silit,
Povara mea, păcatul meu pe cruce l-a luat
Și toate-n locul meu au fost, ca eu să fiu salvat.
Înainte eu privesc, cu drag, pe cerul înstelat,
Căci știu că Domnul m-a iertat și viață El mi-a dat.
Emilia Dinescu

1536. ISPITA
Ispita vine în viață, exact cum nu visezi,
Ispita nu-i femeie, ispita e-n ce crezi,
Orice iubești mai mult decât pe Dumnezeu,
Te trage spre păcat, să te ferești, e greu.

Ispita poate fi banală pasiune,
Ispită e atunci când îți dorești renume,
Când neprivind în sus, aluneci de pe cale,
De te lași în ispită, ajungi ușor în vale.

Ispita te atrage, căci firea te înșeală,
De cazi în cursa ei, devii sigur momeală,
Ispita poate-i dulce, dar lasă gust amar,
De te încrezi în tine și nu în sfântul har.

Și eu sunt ispitită, și tu ești ispitit,
Acoperită vine, ispita ne-a lovit,
De nu stăm la Cuvânt, Scriptura neglijăm,
Cădem cu siguranță, de nu ne mai rugăm.

Ispita-i pasiune, ispita-i ce iubim,
Nu este un șarpe rece ce împroșcă doar venin,
Ispita e un hobby, un viciu, slăbiciune,
Ispita e ispită, nu-i trebuie un nume.

Și eu te ispitesc, citește în Scriptură,
Să nu fi ispitit, înseamnă să ai măsură,
Să nu te încrezi în tine, ci doar în Dumnezeu,
Ispita e învinsă, în rugă stai mereu.
Emilia Dinescu

21. CE E OMUL?!…
Ce e omul pe pământ? Omul e un fir de iarbă
Sau o floare ce se trece sau un arbore răzleț,
Astăzi e, mâine nu mai este, în uitare a trecut,
Ce e omul, fără Domnul? Doar un fum.
De aceea hai, să mergem, tot la Domnul să pășim,
Căci o viață noi petrecem, fără Domnul rătăcim,
Dar de căutăm credința și să facem voia Sa,
El ne va dărui viața în împărăția Sa.
Emilia Dinescu

20. SABATUL ȘI GOLGOTA
Pământul era-n beznă, era pustiu și gol,
Tu ai creat ce este, în șase zile doar
Și a șaptea ai rezervat-o să fie pentru om,
O zi de închinare, un sabat pentru om,
Dar omul a uitat, căci Tu când l-ai creat,
I-ai dat o zi anume, să fie de închinat
Și-n alergarea lui nu vrea să se oprească,
Și-n sfântă adorare, o rugă să rostească.
Tu l-ai creat pe om, iar el s-a răzvrătit,
Ai coborât din ceruri, pe cruce ai murit,
Și ai odihnit în groapă, în ziua de sabat
Apoi, așa cum spus-ai, Tu iar ai înviat
Și ai prevestit ce fi-va, să știm și e păcat
Că-n ziua Ta cea sfântă noi poate, nu am stat
Și n-am murit cu Tine, la cruce n-am lăsat
Mândria, egoismul; pe Tine te-am uitat.
Te rog, Doamne, ajută să țină al Tău popor
Sabatul cu credință, și-n suflet doar un dor,
Și-n inimă să poarte doar o dorință vie,
Să aibă în piept credință și-n suflet bucurie.
Emilia Dinescu

19. RUGĂCIUNE
Te rog, Doamne, să faci Tu, o minune
Cu inima de gheață ce o port în piept acum,
Transform-o Tu, în carne și fă ca să mă doară
De acei ce pier în beznă și o vorbă să le spun,
Că ai murit pe cruce, în locul meu și al lor
Și ai suferit ocara în locul tuturor.
De aceea, Doamne sfinte, murit-ai Tu pe cruce
Și ai înviat apoi… ca să trăim și noi,
Te rog, Doamne, dezleagă limba ce-i ferecată
Și ajută-mă să strig, căci vei veni îndată,
Să știe tot poporul că ceasul nu-i departe,
El ticăie întruna și o clipă ne desparte
De marea Ta strigare, pe nori când vei veni
Și vei striga pe nume, pe morți și pe cei vii.
Te rog, Doamne, m-ajută să strig și să șoptesc,
Căci clipa nu-i departe și tare îmi doresc
Calea îngustă fie plină de toți acei
Ce au fost pe lângă mine… să fiu și eu cu ei,
Și împreună-n slavă noi imnuri să înălțăm
Și-n plină adorare întruna să cântăm.
Emilia Dinescu