Intercer – Poezii si editoriale

RUGĂCIUNE
Trezește-mă din somnul morții,
Trezește-mă din nepăsare,
Ajută-mă să vin la Tine,
Căci am nevoie de salvare.
Sunt rătăcită și pustie,
Alerg în lume fără sens,
Ajută-mă să merg cu Tine,
Să merg cu Tine într-un sens.
Emilia Dinescu

SETE NEASTÂMPĂRATĂ
Am coborât la izvor
Și de sete eu nu mor,
Curge apă cristalină,
Setea mare o alină.
Mă aplec într-un genunchi
Și-n căuș, ca-ntr-un mănunch,i
Iau din apa salvatoare,
Ce-i cu setea asta mare ?!…
Am băut, m-am săturat,
Setea n-am astâmpărat,
Mi-e sete de apa vie
Promisă din veșnicie.
Emilia Dinescu

PE MALUL ALTEI VIEȚI
Cândva, departe în trecut, aveam o altă viață,
Dar m-am trezit și am plecat de dimineață,
Am rupt pecetea suferinței care mă acaparase,
În viața mea trecută demult se înserase.

Eram prinsă ca-n mreje și nu puteam lupta,
Deși doream profund ca viața-mi îndrepta,
Eram în întuneric și mă temeam mereu,
Luptam cu suferința doar eu, nu Dumnezeu.

Prin negura durerii, speranță nu aveam,
Și acum mă întreb, cu teamă… dacă nu mă trezeam?
Dar Dumnezeu a vrut ca eu să mă trezesc
Și calea-negurată a vrut să părăsesc.

Acum sunt fericită, căci am o altă viață,
Sunt bucuroasă tare și simt că mă răsfață,
O bucurie sfântă eu simt în pieptul meu,
E bucurie pusă de însuși, Dumnezeu.
Emilia Dinescu

 GÂNDURI ȘI VISE
Am sufletul plin de iubire,
Eu mă iubesc și vă iubesc,
Nu este doar așa, simțire,
Căci eu doar bine vă doresc.

Pământul este plin de rele,
E răutate pe pământ,
Eu scriu un vers, privind la stele
Și îmi doresc în cerul sfânt.

Nu este vis, nu e visare,
Edenul este chiar în noi,
Chiar dacă este încercare
Și lumea-i plină de război.

Pământul și cu omenirea,
Se îndreaptă chiar spre ce e scris,
Curând va dispărea iubirea,
Dar va trăi în paradis.

Noi vedem norii și ne temem,
Dar haide, să ne bucurăm,
Să nu bocim și să nu gemem,
Pe Hrist’ pe nori îl așteptăm.

Chiar dincolo de nori și stele,
Cu îngerii noi vom pleca
Și vom uita aceste rele,
Noi dincolo de nori vom sta.
Emilia Dinescu

TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR
Privesc cu ochii minții în trecut, îmi amintesc
Câte am greșit, privesc și îmi doresc
Să uit doar suferința, nu lecția primită,
Aș vrea să fac schimbare, să fiu eu mulțumită.

M-așez chiar lângă mine, eu sunt cea din trecut,
Nu sunt judecător și nu mă execut,
Dar îmi vorbesc deschis, eu vreau ca să mă schimb,
Privesc și văd prin mine, eu în trecut mă plimb.

Eu știu că-s vinovată de tot ce s-a întâmplat,
Dar e timp de schimbare, acum că am aflat,
Nu-s singură pe cale, sunt eu și Dumnezeu,
Voi face o schimbare, cu El nu este greu.

Privesc acum în mine și știu ce îmi doresc,
E greu să faci schimbare, dar eu nu mă opresc,
Cu pletele în vânt privesc spre viitor,
Voi reuși în toate, mă sprijin pe ajutor.

O umbră e trecutul și umbra estompează,
Atunci când cu credință doar binele primează,
Privesc prin mine, Tată, și știu că-s fericită,
Eu am uitat durerea, nu lecția primită.

Spre viitor, de acum, eu voi privi mereu,
Nu-s singură pe cale, sunt eu și Dumnezeu
Și nu mă las învinsă că lupta nu-i a mea,
Mă voi schimba în bine căci viața nu e rea.
Emilia Dinescu

UN FEL DE… AUTOBIOGRAFIE
Astăzi am fost provocată ca să scriu, dar nu-mi doresc,
După cum știți nu îmi place despre mine să vorbesc,
Mă așez în fața foii, vorbele nu știu s-aștern,
Pentru că nu sunt poetă, fără Domnul totu-i tern.

Răscolesc prin amintire, într-o toamnă m-am născut,
Eu nu m-am născut la termen, ci când Dumnezeu a vrut,
M-am grăbit să vin pe lume, nu cum alții au socotit,
M-am născut în zi de toamnă, fiindcă Domnul m-a dorit.

Am crescut în lumea crudă și durerea o vedeam,
Mult mă ascundeam în mine, căci biet copil sufeream,
Deși eram inocentă, un copil chiar fără vină,
Printre lacrimi și suspine nu zăream pic de lumină.

Am crescut în lumea rece, răutatea m-a înecat,
Chiar de eram o copilă, viața aspru m-a încercat,
Căutam refugiu-n toate, însă arta m-a găsit,
Deși eram o copilă, de vers m-am îndrăgostit.

Când simțeam că viața-i dură, m-afundam în poezie,
Și simțeam o altă lume, scriam cum îmi place mie,
Am trăit cu poezia, până Domnul mi-a vorbit,
Am luat sfânta Scriptură și de atunci n-am suferit.

Nu vreau să spun c-a fost bine, că necaz nu a mai fost,
Eu m-am regăsit pe mine, vieții am găsit un rost,
Vă spun viața e frumoasă, trebuie să găsești cheia,
Dincolo de suferință, să fi tu, ai prins ideea.

Am trecut prin multe rele, dar nu regret chiar nimic,
M-am scuturat de cenușă, și în rău e un bun mic,
Am fost binecuvântată când nu m-am mai lamentat,
Viața mea cea încercată, mult bine în schimb mi-a dat.

Din anii de suferință, a ieșit un lucru bun,
Sunt mamă, sunt împlinită, multe eu nu știu să spun,
Dar din suferința crudă, bucuria mi-a crescut,
Fiindcă de trei ori sunt mamă, am uitat ce m-a durut.

Aș fi vrut să fiu perfectă, însă multe am greșit,
Dar nu am greșit atunci când Cuvântul l-am primit,
Chiar dacă nu sunt perfectă, dragostea lui Dumnezeu
M-a trecut ușor prin toate și greul nu a fost greu.

M-am schimbat cam dintr-o dată, oamenii m-au ajutat,
Dumnezeu i-a scos în cale-mi, un nou curs vieții mi-a dat,
Mulți îmi spun că-s egoistă, acum știu să mă iubesc,
De când mă iubesc pe mine, pot spune că chiar trăiesc.

Dumnezeu în mila-i mare mi-a vorbit și m-a schimbat,
Calea care este dreaptă pot spune că am aflat,
Trebuie să înțelegem că schimbarea de-i divină
Toată negura o să plece și o să vină doar lumină.

Trupul meu este același, dar nu mă mai rușinez,
Căci gândirea mea e alta, altul este al meu crez,
Stau și chiar privesc în urmă și constat câte am greșit,
Toată suferința grea singură am pricinuit.

Nu știu dacă mai am zile, nu știu cât o să trăiesc,
Am acceptat provocarea despre mine să vorbesc,
Sunt mândră că Dumnezeu m-a creat așa cum sunt,
Sunt cum sunt, e important, chiar și acest amănunt.

Vreau să mulțumesc acum celor ce au fost cu mine,
Mi-au arătat ce e rău și m-au îndreptat spre bine,
Chiar dacă nu au știut, cursul vieții mi-au schimbat
Și am să-i port în rugăciune cât trăiesc, neîncetat.

De ai simțit că în versu-acesta, chiar ție ți-am mulțumit,
Vreau să știi că așa este, mă rog să fi fericit,
Fericirea e în noi, Dumnezeu ne-a dăruit-o,
Chiar de a durat puțin, eu știu că chiar am găsit-o.

Asta este viața mea, asta-s eu, nu mi-e rușine,
Sunt cum sunt, m-am acceptat și mi-e bine așa cu mine,
Câte zile oi avea, voi vorbi de Dumnezeu,
Dumnezeu e totul meu, fără Domnul nu sunt eu.

Ce dacă mai dați cu pietre, eu un zid cu ele fac,
În viață totul e bine de cu mine mă împac,
Ce dacă sunt criticată, bârfa nu-mi produce teamă,
Doar de îmi vorbești în față, vorbele le iau în seamă.

Am vorbit în vers de mine, am acceptat provocarea,
Însă nu știu dacă accepți ce am scris… e întrebarea…
Nu sunt importantă eu, Dumnezeu e important,
Să-l accepți este chiar simplu, nu trebuie să fi savant.

Îți mulțumesc c-ai citit și din viața mea faci parte,
Sper să îl accepți pe Domnul, numele-ți să fie-n carte,
Veșnicia s-o petrecem împreună eu aș vrea,
Căci de o trăim cu Domnul, viața chiar nu este grea.
Emilia Dinescu

UN FEL DE… AUTOBIOGRAFIE
Astăzi am fost provocată ca să scriu, dar nu-mi doresc,
După cum știți nu îmi place despre mine să vorbesc,
Mă așez în fața foii, vorbele nu știu s-aștern,
Pentru că nu sunt poetă, fără Domnul gfAatotu-i tern.

Răscolesc prin amintire, într-o toamnă m-am născut,
Eu nu m-am născut la termen, ci când Dumnezeu a vrut,
M-am grăbit să vin pe lume, nu cum alții au socotit,
M-am născut în zi de toamnă, fiindcă Domnul m-a dorit.

Am crescut în lumea crudă și durerea o vedeam,
Mult mă ascundeam în mine, căci ca copil sufeream,
Deși eram inocentă, un copil chiar fără vină,
Printre lacrimi și suspine nu zăream pic de lumină.

Am crescut în lumea rece, răutatea m-a înecat,
Chiar de eram o copilă, viața aspru m-a încercat,
Căutam refugiu-n toate, însă arta m-a găsit,
Deși eram o copilă, de vers m-am îndrăgostit.

Când simțeam că viața-i dură, m-afundam în poezie,
Și simțeam o altă lume, scriam cum îmi place mie,
Am trăit cu poezia, până Domnul mi-a vorbit,
Am luat sfânta Scriptură și de atunci n-am suferit.

Nu vreau să spun c-a fost bine, că necaz nu a mai fost,
Eu m-am regăsit pe mine, vieții am găsit un rost,
Vă spun viața e frumoasă, trebuie să găsești cheia,
Dincolo de suferință, să fi tu, ai prins ideea.

Am trecut prin multe rele, dar nu regret chiar nimic,
M-am scuturat de cenușă, și în rău e un bun mic,
Am fost binecuvântată când nu m-am mai lamentat,
Viața mea cea încercată, mult bine în schimb mi-a dat.

Din anii de suferință, a ieșit un lucru bun,
Sunt mamă, sunt împlinită, multe eu nu știu să spun,
Dar din suferința crudă, bucuria mi-a crescut,
Fiindcă de trei ori sunt mamă, am uitat ce m-a durut.

Aș fi vrut să fiu perfectă, însă multe am greșit,
Dar nu am greșit atunci când Cuvântul l-am primit,
Chiar dacă nu sunt perfectă, dragostea lui Dumnezeu
M-a trecut ușor prin toate și greul nu a fost greu.

M-am schimbat cam dintr-o dată, oamenii m-au ajutat,
Dumnezeu i-a scos în cale-mi, un nou curs vieții mi-a dat,
Mulți îmi spun că-s egoistă, acum știu să mă iubesc,
De când mă iubesc pe mine, pot spune că chiar trăiesc.

Dumnezeu în mila-i mare mi-a vorbit și m-a schimbat,
Calea care este dreaptă pot spune că am aflat,
Trebuie să înțelegem că schimbarea de-i divină
Toată negura o să plece și o să vină doar lumină.

Trupul meu este același, dar nu mă mai rușinez,
Căci gândirea mea e alta, altul este al meu crez,
Stau și chiar privesc în urmă și constat câte am greșit,
Toată suferința grea singură am pricinuit.

Nu știu dacă mai am zile, nu știu cât o să trăiesc,
Am acceptat provocarea despre mine să vorbesc,
Sunt mândră că Dumnezeu m-a creat așa cum sunt,
Sunt cum sunt, e important, chiar și acest amănunt.

Vreau să mulțumesc acum celor ce au fost cu mine,
Mi-au arătat ce e rău și m-au îndreptat spre bine,
Chiar dacă nu au știut, cursul vieții mi-au schimbat
Și am să-i port în rugăciune cât trăiesc, neîncetat.

De ai simțit că în versu-acesta, chiar ție ți-am mulțumit,
Vreau să știi că așa este, mă rog să fi fericit,
Fericirea e în noi, Dumnezeu ne-a dăruit-o,
Chiar de a durat puțin, eu știu că chiar am găsit-o.

Asta este viața mea, asta-s eu, nu mi-e rușine,
Sunt cum sunt, m-am acceptat și mi-e bine așa cu mine,
Câte zile oi avea, voi vorbi de Dumnezeu,
Dumnezeu e totul meu, fără Domnul nu sunt eu.

Ce dacă mai dați cu pietre, eu un zid cu ele fac,
În viață totul e bine de cu mine mă împac,
Ce dacă sunt criticată, bârfa nu-mi produce teamă,
Doar de îmi vorbești în față, vorbele le iau în seamă.

Am vorbit în vers de mine, am acceptat provocarea,
Însă nu știu dacă accepți ce am scris… e întrebarea…
Nu sunt importantă eu, Dumnezeu e important,
Să-l accepți este chiar simplu, nu trebuie să fi savant.

Îți mulțumesc c-ai citit și din viața mea faci parte,
Sper să îl accepți pe Domnul, numele-ți să fie-n carte,
Veșnicia s-o petrecem împreună eu aș vrea,
Căci de o trăim cu Domnul, viața chiar nu este grea.
Emilia Dinescu

 TU M-AI SALVAT
M-ai chemat,
M-ai strigat,
N-am venit,
Am mai stat.
Îmi plăcea
În păcat
Să mă scald.
M-afundam,
Mă-necam,
Nu vedeam,
Nu știam
Cum să ies,
Să mă salvez
Nu puteam,
Nu știam
Ce să fac,
M-ai strigat
Și am stat,
Am ascultat
Și m-am predat
În brațul Tău
Cel minunat.
Îți mulțumesc
Că m-ai salvat,
Că m-ai chemat,
Că m-ai strigat,
M-ai ajutat,
M-ai ridicat,
Nu m-ai lăsat.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Doamne, Tu mă cunoști,
Am gânduri ce nu-s curate,
Am sentimentele rănite, din păcate,
Și sunt confuză, tristă, amărâtă,
Căci ce am avut s-a dus doar într-o clipă
Sau n-am avut și m-am mințit pe mine
Ca să trăiesc cu visul o minune,
Căci când s-a spart, a dispărut în zare
A mea iubire, fericire mare.
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai vorbit
Când sufletu-mi era în disperare și rănit,
Nu m-ai lăsat să stau în supărare,
Mi-ai dat speranță și încurajare.

Am înțeles că multe am greșit,
Greșeala mea pe mine m-a lovit,
Eram în beznă, bâjbâiam cu disperare,
Nu m-ai lăsat și mi-ai trimis salvare.

Te rog să mă ajuți, să nu mă lași,
Veghează-mi, Tată, gândul și ai mei pași,
Deschide uși ce-s zăvorâte pentru mine,
Deschide uși ce duc doar către Tine.

Eliberează-mă de a mea tristețe grea,
Ajută-mă să stau, s-aștept la crucea Ta,
Nu vreau ca să greșesc și să păcătuiesc,
Ajută-mă, căci fără Tine n-am să reușesc.
Emilia Dinescu