Intercer – Poezii si editoriale

Veniţi la Golgota!…

Veniţi la Golgota, – la cruce –
La Domnul nostru răstignit
Pentru că El mult ne-a iubit,
Viaţa-n veci spre a ne-aduce
Prin sângele-n răscumpărare
Izvor de preascumpă iertare!

Veniţi la Golgota, – la cruce –
La Domnul nostru-ncununat
Cel ce-n batjocură-a purtat,
Din spini în susurul ce dulce
Pe cap coroana, de Împărat
Când oamenii L-au torturat!

Veniţi la Golgota, – la cruce –
La Domnul nostru-n umilinţă
Care-a răbdat prin suferinţă,
Bătăi, scuipări ca să ne-apuce
Din mreaja celui rău, scăpare,
El să ne dea-n iubirea-I mare!

Flavius Laurian Duverna
17 aprilie 2012

Unde Doamne?…

Unde Doamne să-mi îndrept
Astăzi, paşii vieţii mele?
Doar spre Tine stau şi-aştept
Tu mă poţi scăpa de rele!

Numai Tu îmi dai speranţă
Căci stând lângă Tine,
Paşii-mi umblă-n siguranţă
Tu Te-nduri de mine!

Când Te chem în disperare
În impas fiind la greu,
Doamne atunci din cercare
Îmi salvezi sufletul meu!

Unde Doamne să-mi îndrept
Astăzi, cugete şi gânduri?
Doar spre sfatu-Ţi înţelept
Ce mă ţine-n rânduri,

Cu ai Tăi copii ce-aşteaptă
Zilnic, să-i călăuzeşti,
Pe calea scumpă şi dreaptă
Sus spre zările cereşti.

Doru-acesta, sfânt şi mare
De veacuri nădăjduit,
S-o opri Doamne-n salvare
Că-astfel ai făgăduit!

Flavius Laurian Duverna
16 aprilie 2012

Ţi-aducem Doamne azi cântare!

Ţi-aducem Doamne azi cântare
Cântare-n veci de preamărire
Pentru-a Ta scumpă mântuire,
Ce ne-ai redat-o-n jertfa mare
Din Golgota-n dragostea care
Dispusă-a fost pentru jertfire!

Ţi-aducem Doamne azi mărire
Mărire-n veci pentru salvare
Prin jertfa Ta răscumpărătoare,
Ce ne-a adus sfânta izbăvire
Prin cea mai crâncenă umilire
Sub a păcatului, grea apăsare!

Ţi-aducem Doamne închinare
Şi slavă-n gloria-Ţi preasfântă,
Şi trup şi suflet, toate-Ţi cântă
Prin respect sacru, şi-adorare,
Prin cea mai dulce consacrare
A inimii, -n Duhul neînfrântă!

Flavius Laurian Duverna
16 aprilie 2012

Trecea Isus, înspre Golgota

Trecea Isus, înspre Golgota
Ducându-Şi crucea istovit,
În fruntea gloatei ce-L urma
De zbuciumul nopţii-obosit,
Spre-a-L judeca fiind purtat
La Ana, Caiafa, Irod şi Pilat
Care-n final, L-a condamnat
Pe-un lemn să fie atârnat.

Trecea Isus, înspre Golgota
Purtând cununa cea de spini,
Şi pe-al Său cap ce-nsângera
Străluceau picuri de rubini,
Erau picuri de sânge sfânt
Care curgeau peste pământ
Şi întăreau noul Legământ
Cum prescris era-n Cuvânt.

Trecea Isus, înspre Golgota
Purtând a lumii greu păcat,
Ca-n planul cel de-a o salva
Să se dea drept, ca vinovat,
Şi-n jertfa răscumpărătoare
S-aducă celor mulţi salvare,
După ce morţii, prin predare
Le-a confirmat deplin iertare.

Flavius Laurian Duverna
15 aprilie 2012

Fir de aur , nevăzut,
Leagă inimile voastre,
Și emoții au umplut,
Drumul sacru pân la astre.

Foc și vrajă vă cuprind,
Trandafirii se înclină,
Viața nu e vis și-alint,
E cu nori sau e senină.

Ce parfum îmbătător!
Ce petale minunate!
Dar ce simplu Călător,
Azi la ușa voastră bate?

Cine-I Cel ce a sosit?
Vântul, florile-L ascultă!
Musafirul mult iubit
E Isus, cu pace multă!

Binecuvântări de sus,
Dor de cer, El risipește,
Mâinile vă dați și-Isus,
Vă conduce către creste!

Se coboară neștiut,
În tăcerea-nmiresmată,
Colț din Raiul de demult,
Peste voi – băiat și fată…

Floare de colț

Drag așteptător, uiți oare,
Ce se-ntâmplă-n Sanctuar,
Cum primești eliberare,
Prin credință și prin har?

EL prea multele-ți păcate,
Șterge-acum din Loc prea Sfânt,
Și în viață astăzi poate,
Să te-mbrace-n alb veșmânt!

Fă-ți iute o cercetare,
Apoi să privești la EL,
Căci te iartă, transformare,
Îți va da jertfitul Miel.

De te uiți doar la păcate,
Disperare vei găsi,
De vezi faptele-ți curate,
Foarte mândru tu vei fi.

Deci, nu mai privi la tine,
Nu te dezlipi de EL,
Roagă-te făcând ce-i bine,
Și studiază-n orice fel!

Unii vor numai iertare,
Haina Lui disprețuind.
Alții cred – Legea-i salvare,
Pentru ceruri tot plătind…

Numai Duhul Sfânt în tine,
Îl aduce pe Isus,
Chipul Său vede oricine,
Și de ești urmaș supus.

Azi, grăbește-te, fii gata,
Curățat de-orice păcat,
În curând vine răsplata
Vestea bună de-ai strigat!

Floare de colț

Ştiam Doamne, ce e iubirea?

Ştiam Doamne, ce e iubirea,
De ceru-Ţi, n-ai fi părăsit?
De-aici la noi, n-ai fi venit
Să ne decoperi mântuirea,
Şi să ne-arăţi desăvărşirea,
Prin faptul că Te-ai umilit?

Ştiam Doamne, ce e iubirea,
De n-ai fi lăsat cerul iubit?
De-n trup n-ai fi descoperit
C-a existat Dumnezeirea,
Pentru-a ne-aduce izbăvirea,
Prin haru-Ţi cel nemărginit?

N-aveam de unde ca să ştim,
Dacă la Golgota, în răstignire
N-ai fi învins prin nemurire,
Ca-n Tine-n veci noi să trăim
Şi-ai Tăi copii să-Ţi devenim
Prin scumpa şi marea iubire!

Flavius Laurian Duverna
14 aprilie 2012

Suntem pe Calea lui Isus

Suntem pe Calea lui Isus
Pe calea Lui sfântă şi bună,
Şi mergem spre ţara de sus
Spre patria ce El ne-a spus
Că-n veci, vom fi împreună.

Ne e scumpă această cale
Pentru că e calea umilinţei,
Când Muntele s-a făcut vale
Lipsit de cer şi de-osanale
Îmbrăcând haina suferinţei.

Suntem pe calea mântuirii
Prescrisă de Domnul Sfânt
Prin planul sacru al izbăvirii,
Prin jertfa-I, a neprihănirii
Şi Vestea bună, în Cuvânt.

Pe calea aceasta spre Calvar
Avem pe Domnul în frunte,
Cu inimi noi prin al Său har
Că avem cel mai scump dar
La Golgota urcăm pe munte.

Flavius Laurian Duverna
13 aprilie 2012

Revenirea Ta, o, Doamne!

Revenirea Ta, o, Doamne
Din nou pe acest pământ,
Va fi-n glorie şi-n măreţie
Ca pe-aripi de nori şi vânt,
Pe-a cerului boltă albastră
Spre a fi salvarea noastră!

Atunci, în sala de judecată
Întrebat, Tu aşa-i mărturisit,
C-ai să vii ca Rege-n slavă…
Însoţit, la cei care I-ai iubit,
De îngerii sfinţi toţi din cer,
Bucuroşi, fiind învins Lucifer.

De-acolo, din slăvi cereşti
Doamne, vei chema la Tine,
Copiii-Ţi, din tot pământul
Ce-au trecut, zile-n suspine
În ani mulţi, ce-au perindat
Pe-acest pământ blestemat!

Şi-n final s-or termina toate
Căci după scumpa înviere,
Reîntâlniţi, cu toţi cei dragi
Cea mai tandră mângâiere
O vor cunoaşte, la-ntâlnire,
Veseli fiind, şi-n mulţumire.

Flavius Laurian Duverna
12 aprilie 2012

Pe muntele Golgota…

Pe muntele Golgota-ntre tâlhari
Isuse Doamne, Tu-ai fost pus!
Atunci când crucea, de cei mari
De jos, cu ură-a fost’nălţată sus,
În rându-acelora, fără de lege
Cei ce n-au vrut, a Te-nţelege
Te-au numărat, ca şi-un intrus!

Prin pizma lor, cea-nverşunată,
Mândri, ei Te-au urât fără temei
Şi-au tras spre ei o mare gloată
Să strige tare: ,, moarte victimei
Ce S-a făcut pe Sine Dumnezeu!”
Când strigătul a ajuns la apogeu,
Pilat, a-ndeplinit cerinţa gloatei.

Pe muntele Golgota-n răstignire
Mai marii lumii atunci Te-au pus,
După ce-n semn de batjocorire
Te-au pălmuit, Te-au luat în râs,
Şi Ţi-au făcut din spini cunună
Cum c-ai fost Rege, ei să spună,
Vroiau s-afirme, că Tu-ai spus!

La ai Tăi dragi, Doamne-ai venit,
Dar ei n-au vrut să Te cunoască
Chiar de dovezi multe-ai pregătit,
N-au vrut totuşi, să recunoască,
Deşi ai fost, şi eşti de la început
Acela care, prin Tine s-au făcut
Toate,-n voia Ta Dumnezeească!

Flavius Laurian Duverna
11 aprilie 2012