Intercer – Poezii si editoriale

10. GÂNDURI DESPRE MOARTE
Oare ar trebui ca un creștin să se teamă de moarte,
Când zilele din viața asta parcă-s șoapte,
Când totu-n jur e putred ca un hoit
Și fiecare-n timp e doar mormânt spoit?
Nu cred… căci moartea este doar un somn,
Și mii creștini în clipa ce adorm,
Doar vor dormi, vor sta în așteptare,
Căci pentru ei la Domnul nu-i uitare,
Sunt scriși în cartea vieții, pe palme însângerate
Și a lor morminte vor fi deslegate
Și atunci, cu Domnu-n slavă cu toții vor urca,
Cânta-vor osanale, ei veșnic vor cânta,
Chiar dacă-n clipa în care cei mulți au adormit,
Rămase-n urmă plânset, nu-i vreme de bocit,
Căci vremea e aproape și timpul e scurtat,
Veni-va veșnicia, nu va mai fi păcat.
Emilia Dinescu

9. RUGĂCIUNE
Tată ceresc, îți mulțumesc că exist,
Chiar dacă, însăși, existența mi se pare un lucru trist,
Atunci când în durere îmi port povara
Și lacrimile îmi inundă inimioara.
Tu știi, Doamne, c-aș vrea să nu cârtesc,
Dar eu sunt simplu om, mă răzvrătesc,
De aceea vin la Tine, c-o sfântă rugăciune,
Ajută-mă să vin, să fiu mereu cu Tine,
Să stau cu ochii țintă spre cerul înstelat
Și gândul îndreptat spre Tine neîncetat,
Te rog, Doamne, mă iartă pentru ce am greșit,
Căci știu, că și la cruce, tot eu, te-am răstignit,
Coroana cea de spini pe cap, tot eu, ți-am pus
Și vorbe triste, grele, tot eu, ți le-am adus,
De aceea în rugăciune eu astăzi când mă plec,
Nu pot să mai privesc, nu pot să mai reneg,
Căci am haina pătată și e păcatul greu
Și strig la Tine, Doamne, în taină tot mereu,
Te rog, îmi schimbă haina, te rog nu mă lăsa
Să stau timid afară, eu vreau în casa Ta,
Te rog, Doamne, fierbinte ajută-mă, s-accept,
Căci tot ce-mi dai pe lume, Tu, Doamne, este drept,
Ajută-mă, Părinte, ca voia Ta să fac,
Să nu mai murmur, Doamne, învață-mă să tac,
Învață-mă să strig, să spun că m-ai iubit,
Că-n locul meu pe cruce la Golgota-i murit,
Învață-mă, o, Doamne, să le spun tuturor
Că-n viața asta scurtă eu n-am decât un dor,
Dar dorul e puternic și vreau ca să revii,
Să-ți iei turma acasă, să-i strângi pe ai Tăi copii.
Te rog, Doamne, privește, în suflet am durere,
Mi-e trupul frânt în două și nu mai am plăcere
De viața asta tristă ce este pe pământ,
De aceea, Doamne sfinte, eu n-am decât un gând,
Te rog, m-ajută, Doamne, nu vreau să mai greșesc,
M-ajută să am dorință, să pot ca să iubesc
Pe toți din jur, asemeni pe cel mai păcătos
Că și el pentru Tine e tare valoros,
De aceea strig la Tine, te rog să mă întărești,
Să-mi dai putere, Doamne, căci știu că mă iubești,
Să port crucea cu fală, să nu mă rușinez,
Și prin a mele fapte nu vreau să te întristez,
Vreau, Doamne sfinte, întruna eu slavă să-ți aduc,
Ca și țăranul care punând mâna pe plug
Privește doar în față că boii trag la jug,
Iar jugul nostru chiar dacă pare greu,
Noi știm că ești alături de noi mereu, mereu,
De aceea, Doamne sfinte-ți mulțumesc,
Și în genunchi când cad te preaslăvesc,
Căci viața mea doar Tu azi mi-ai ținut,
Dar eu nu am făcut nimic plăcut,
De multe ori căzut-am și greu m-am mâniat,
Dar, Doamne, știu, ești bun și m-ai iertat,
De aceea, Doamne sfinte-ți mulțumesc
Și încerc ca-n prosternare, acum să mă căiesc,
Îmi pare rău, o, Tată, căci multe am greșit
Și am încercat adesea să fac ce am voit,
Nu am privit la cruce, o, Doamne, m-ai iubit.
Te rog, Doamne, păstrează iubirea ce mi-ai dat
Și scrie-mă în Carte să nu fiu cel uitat,
Ajută-mă, o, Doamne, ca ușa să-ți deschid,
Să nu te las afară, să te primesc cu drag,
În casa mea, o, Doamne, să fi doar Tu, Stăpân
Și lângă Tine veșnic eu vreau ca să rămân,
De aceea, Doamne sfinte, la Tine am venit,
Îți mulțumesc, o, Doamne, că nu m-ai părăsit,
Chiar dacă știu, adesea, cuvântul mi-am călcat,
Îți mulțumesc, Doamne, eu știu, Tu m-ai iertat,
De aceea, Doamne, sfinte-ți mulțumesc
Și capu-mi plec… atât… nu mai vorbesc.
Emilia Dinescu

8. OH, DOAMNE, DĂ-MI IUBIRE
Oh, Doamne, mi-am dorit iubire,
Dar n-am parte de ea,
De aceea, te rog, Doamne, să mă ierți,
Să-mi dai putere, Doamne, să iubesc,
Să iubesc pe cel ce mă urăște,
Să iubesc pe cel ce mă jignește.
Oh, Doamne, ajută-mă să fiu așa cum vrei,
Să zâmbesc atunci când îmi vine să plâng
Și astfel teama din suflet să alung,
Să fiu o lumină, să rabd în tăcere,
Să port cu credință, crucea-mi cu plăcere,
Căci știu că-n Carte stă scris și Tu ai promis
Că cel ce te iubește în veci va fi neînvins,
Căci Tu duci crucea lui și mergi cu el,
Chiar dacă-i drumul greu, mai e nițel,
De aceea, Doamne, vin la Tine-n rugăciune,
Căci Tu cunoști a sufletului grea amărăciune,
Te rog, Doamne, m-ajută să rabd până la capăt,
Să pot să-mi duc eu crucea, să fie mântuit
Și soțul meu, pe care atâta l-ai iubit,
Din încercări adesea l-ai scos Tu la lumină,
De aceea, te rog, Doamne, să ștergi Tu a lui vină,
Să mă ajuți pe mine să îl iubesc mereu,
Căci totu-i dat de Tine, o, scumpe Dumnezeu.
Te rog, nu te retrage, trimite Duhul Sfânt,
Ca să venim la Tine, mai e har pe pământ,
Te rog, Doamne, ne mustră, de tot ce ți-am greșit,
Te rog, Doamne, ne iartă, căci tare ne-ai iubit,
Ajută-ne să facem în veci, doar voia Ta,
Să fim copii în turma-Ți, nu-ți cer decât atâta,
Să ne trezești din somnul de moarte aducător,
Să ne deschizi privirea spre un veșnic viitor.
Te rog, Doamne, privește la sufletul meu mic,
De cad și-s fără Tine, eu n-am să mă ridic,
De aceea, în rugăciune, de Tine eu mă prind,
C-a Ta iubire mare eu n-am cum s-o cuprind,
Dar știu și vin la Tine, doar Tu poți să mă ierți,
Deși am greșit adesea, mă mângâi, nu mă cerți,
Îmi iei inima-n palme și ștergi a mea durere,
Oh, Doamne, ești aicea, privești a mea cădere
Și știu că-mi ești alături, mă sprijini să nu cad,
Te rog, mă iartă, Doamne, dar nu știu ce să fac,
Cel rău vine cu rele și tare vreau să scap,
Să nu mai fiu lovită sau să învăț să tac,
Învață-mă, Părinte, să rabd și să iubesc
Căci Tu știi, Doamne sfinte, atâta îmi doresc
Ca soțul ce mi-ai dat, să-l văd eu mântuit,
Tu știi, Doamne, în suflet mereu eu l-am iubit,
Am vrut să mă iubească la rândul lui și el,
Dar, Doamne, dă-mi puterea să îl iubesc pe el.
Așa cum vrei Tu, Doamne, ajută-mă să fiu
Căci în credință, Doamne, eu doar un lucru știu,
Există piedici multe ce-s puse de Satan,
Căci timpul trece iute și trece an de an
Și timpul se scurtează, curând ai să revii
Ca să îi iei în slavă, acasă, ai Tăi copii,
De aceea, te rog, Doamne, dă-mi iubire
Și umple-mi sufletul de dăruire,
Ajută-mă să fiu al Tău și să iubesc
Pe toți acei ce-n viață îmi greșesc.
Te rog, Doamne, ai milă de ai mei copii micuți,
Ajută-i să iubească pe cei puțin plăcuți,
Să spună-n dreapta-n stânga ce mult Tu i-ai iubit,
Căci pentru ei pe cruce, Tu ai fost răstignit,
Ajută-i să te vadă, să vadă a Ta iubire,
Păzește-i, Doamne sfinte, de orice rătăcire
Și învață-mă Tu, Doamne, pe mine cum să-i cresc,
De ce-i rău vreau pe lume, eu, Doamne, să-i feresc,
De aceea-n rugăciune eu, Doamne, iarăși vin,
Te rog, Doamne, mă iartă, dar iar și iar revin,
Lovește, Doamne, taie, tot ce știi că-i greșit,
Căci știu că din iubire te-ai jertfit,
Ajută-ne, ca jertfa-ți noi zilnic s-o vedem
Și-n Golgota, și-n Tine noi veșnic să credem.
Emilia Dinescu

7. RUGĂCIUNE
De multe ori gândim, dar nu gândim,
Pe gânduri stăm, dar ne pripim,
Căci gândurile ce le avem, sunt ale noastre
Și sunt deșarte, goale și chiar proaste.
De am gândi cu gând dumnezeiesc,
Ce ar fi pe lumea asta așa firesc,
Nu am iubi cu așa înverșunare,
Ci am avea dezgust și chiar oroare.
Dar noi suntem lumești, nu suntem sfinți,
Avem un suflet rău, suntem săriți din minți,
Venim la Tine, Doamne, doar Tu ne curățești
Și prin a Ta putere, te rog, să ne sfințești,
Să ne dai ură, greață de tot ce-i pământesc,
Să căutăm, s-alegem doar ce-i duhovnicesc.
Îți mulțumesc, Părinte, pentru al Tău Duh preasfânt
Care încă se vede că este pe pământ
Și caută să mustre pe cei care greșesc,
De aceea, Doamne sfinte, eu, iar, îți mulțumesc.
Te rog, Doamne, privește la robul care sunt,
Căci fără Tine corpul îmi este doar pământ,
Căci fără Tine trupul e numai putrezire,
Prin Tine și la Tine există nemurire.
Te rog, Doamne, mă iartă prea multe îndrăznesc,
Dar doar cu Tine, Doamne, eu pot ca să vorbesc
Căci Tu, orice am face, ne ierți și ne iubești
Și zi de zi iubirea-ți la noi Tu o reverși.
Emilia Dinescu

6. ÎNSTRĂINARE
Ați plecat în țări străine,
Mai mulți bani să câștigați,
Însă ați uitat de Mine,
Și cu banii adunați
Spre ruină vă îndreptați.
Ați lăsat în urmă lacrimi,
Ați uitat părinți și frați,
Oare merită toți banii,
Ce pierdeți… Ce câștigați?!
Într-un ungher stă și plânge
Copilul ce l-ați lăsat,
Oare credeți că-i ajunge
Sărutarea ce i-ați dat?
La piept nu puteți să-l strângeți,
Nici în somn să-l mângâiați,
Inima i-ați rupt-o în două,
Mamei ce tristă ați lăsat.
Oare ce v-aduce vouă,
Bucurie sau oftat?!…
Ce e mai de preț pe lume,
La gunoi ați aruncat,
Aruncata-ți voi iubirea
Pe un pumn de bani amari
Și ați căutat fericirea,
Oameni cu cerbice tari.
Ați uitat făgăduința
Ce v-am dat-o prin Cuvânt
Și acum fără Mine faceți
Tot ce vreți, ce ați dorit,
Dar nu știți de aveți izbândă,
Că de Mine ați uitat,
Viața asta atât de scurtă
Primul loc, voi i l-ați dat.
Primul loc mi se cuvine,
Că Eu sunt din veșnicii
Și când te-am creat pe tine,
Ți-am pregătit bucurii,
Te aștept cu brațe pline
De făgăduințe, har,
Ce le am doar pentru tine,
Te rog, vino, ia-le în dar!
Emilia Dinescu

5. APA VIEȚII
Într-un sat, în depărtare,
Nu știu să vă spun în care,
Stă o fată cu al ei bun,
Lângă o margine de drum,
Sus pe deal, într-o colibă.
N-aveau case în jur, vă spun,
Căci în vale locuiau
Toți sătenii ce stăteau
Adunați ca-n mușuroi,
Iar în deal erau ei, doi.
În vale era fântână
Cu o apă tare bună,
Iar bunicul tot căra
C-o găleată, ce o lăsa
În poartă, să poată bea
Călătorul ce trecea.
Iară fata se ruga,
Să aibă fântâna sa
În curte, apă să ia,
La toată lumea să dea
Și vitele ca să bea.
Într-o zi prin sat trecură,
Meșteri ce treburi avură
Și cu ei târgul făcură
Și astfel s-au apucat
De au săpat pământ uscat
Și tare s-au minunat
Când de apă ei au dat,
Apă rece, cristalină,
Toată valea ca să vină,
Să ia apă și să bea
Călătorul ce trecea,
Dar și calul ostenit,
În timp ce sta priponit.
Fata în odaia sa,
Domnului îi mulțumea
Pentru apa ce le-a dat,
Ca să aibă să le dea
Celor osteniți să bea.
Să le spună o vorbă bună
Despre Cel ce a creat
Acel izvor minunat,
Ea nicicând nu a uitat.
Emilia Dinescu

4. GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
M-am gândit la ce-i viața… și am respirat,
Am închis ochii o clipă… și am oftat,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
De aș avea palate și aș avea averi,
Ce aș face eu cu ele, aș da, dacă îmi ceri?
Sau aș privi cu milă, m-aș închina la ele,
Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele?!…
Dar eu nu am palate și nici nu am averi,
Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri,
Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai,
Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.
Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg,
Dar eu, doar pentru mine cu ele azi alerg,
Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint,
Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind,
Și o inimă ce bate în pieptu-mi pământesc
Și ai cerut anume, dușmanu-mi să iubesc,
M-ai înzestrat pe mine cu grai și cu auz,
Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz,
Căci am privirea clară și toate eu le văd,
De aceea strig la Tine, doar fă-mă ca să cred,
Căci dacă n-am credință, ce rost a mea durere
Și dacă n-am iubire, Tu nu găsești plăcere,
De aceea în rugăciune mă plec și te implor,
Să umpli a mea ființă de un năpraznic dor,
Să-mi fie dor de Tine și voia Ta să fac,
Să am pe buze miere și să nu pot să tac,
Să spun la oricine de jertfa lui Isus
Care a murit pe cruce și pace ne-a adus,
Care a înviat, anume, ca să înviem și noi
Și m-a spălat pe mine și v-a spălat pe voi,
Să fim fără păcat, să n-avem nici o pată
Și a pregătit din timpuri străvechi a mea răsplată,
Și a ta răsplată te așteaptă-n veșnicii,
Cu inima la Domnul doar trebuie să vii,
Căci altfel ce e viața… nu are nici un sens,
De aceea-n rugăciune eu fac un nou demers,
Căci viața poate fi un preaplin sau eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
Emilia Dinescu

3. VIS PENTRU TREZIRE
M-am visat de multe ori pierdută,
Într-o mulțime mare alergam
Și dintr-o dată, într-un abis cădeam
Și mă trezeam de spaima cea avută,
Dar, dintr-o dată, eu mă dumiream
C-a fost un simplu vis și-mi reveneam,
Dar ziua întreagă stare nu aveam
Și mă întrebam întruna și gândeam,
De ar fi să cad, unde am să mă găsesc?
De ar fi să mor, unde am să mă trezesc?
…A fost un simplu vis,
Dar visul are sens
Căci, Doamne, veșnic vrei, eu să trăiesc.
Emilia Dinescu

INIMI CARE ARD SUB GER
Inimi care ard sub ger, gerul lumii efemere,
Paradox nu e ce spun, e doar mare temere,
Lumina este în noi, în lumină să trăim,
Combustie este în suflet, trebuie doar să iubim,
Să transmitem tuturor vibrație incandescentă,
Să vorbim, tăcând, prin fapte, printr-o viață inocentă.
Incadescent este traiul de îl ai pe Hrist’ model,
Inimi care ard sub ger, în credință fi fidel.
Emilia Dinescu

1531. GÂNDURI
E timpul de pe urmă, frigid devine omul,
Se laudă întruna c-a divizat atomul,
Cu inimi înghețate sub cerul aspru, gri,
Ne pare norii negri și par a se înnegri.
Și timpu-i nemilos, nu-s semne de dezgheț,
De stai în așteptare, nu poți să fi isteț,
Singurătatea este un cub rece, de gheață,
Dar omul ce se luptă și de aici învață,
Învață, în crepuscul să vadă o speranță,
Atunci când în genunchi înalță o rugăciune
În singurătate, doar ruga e singura minune
Ce poate dezgheța o inimă pustie,
O inimă plăpândă ce vrea în veșnicie.
Emilia Dinescu