Intercer – Poezii si editoriale

1533. GÂNDURI DE TOAMNĂ
A îmbătrânit natura și frunza a îngălbenit,
Mi-am pus pe umeri șalul, pe bancă m-am oprit,
Admir frumosul toamei, e timp de bucurie,
Îmi vin în minte rime, eu scriu o poezie.

Nu avem nici un merit, natura ne alintă,
Covorul gros de frunze ne pare chiar o țintă,
Eu în genunchi mă pun, înalț o rugăciune,
E frumusețe multă, o rugă pot a spune.

Privesc frunza cum pică, pământul încălzește,
Chiar dacă gerul iernii tip-til se cam ivește,
Nu vreau ca gerul aspru să prindă pieptul meu,
Și mă învelesc c-o rugă, mă încred în Dumnezeu.
Emilia Dinescu

2. O CLIPĂ
Realizăm, oare, ce ni se întâmplă,
Că anii în zbor nu se întorc,
E de ajuns numai o clipă,
Ai fost… să nu mai fi deloc.

Ce ar fi, să nu mai pierdem clipa
Ce ni s-a dat, s-o prețuim,
Să ne gândim că viața-i scurtă,
Să nu o umplem cu venin.

Închide ochii, deci… clipește,
Deschide-i și acum privește
La omu-dinăuntru tău
Și omoară tot ce este rău.

Și îngenunche-n rugăciune
Pentru o clipă ce o ai,
Căci veșnicia e o minune
Ce într-o clipă poți s-o ai.
Emilia Dinescu

1. RUGĂCIUNE
Oh, Doamne, am venit la Tine
Cu rugăminți nenumărate
Și-ți mulțumesc că, dintre toate,
Ai împlinit ce a fost mai bine
Și ai ales Tu, dintre toate,
Care să fie pentru mine,
Ca să te văd numai pe Tine,
De aceea, Doamne-ți mulțumesc,
Și încerc să nu mă răzvrătesc,
Să mă supun și să fiu tare,
Căci Tu ai binecuvântare,
În suferință și durere
Chiar dacă nu găsesc plăcere,
Eu știu că Tu cureți din zgură
Și suferința-i cu măsură,
De aceea, Doamne-ți mulțumesc,
Și încerc să nu mă răzvrătesc.
Oh, Doamne, am venit la Tine,
De poți ca să mă ierți pe mine,
Sunt un copil cam răzvrătit,
Deși Tu veșnic m-ai iubit
Și zilnic Tu ai fost cu mine,
Deși m-am depărtat de Tine,
Tu știi, Doamne, dorința mea,
Să fiu prezentă-n casa Ta,
De aceea, Doamne, strig la Tine,
Privește, Doamne, către mine
Și dă-mi curaj și dă-mi putere
Să mă impun cu a mea părere.
Zdrobește, Doamne, Tu mândria
Și folosește a Ta nuia,
Ca să fim veșnic mântuiți,
Să nu mai fim cei răzvrătiți!
Emilia Dinescu

1529. RUGĂCIUNE PENTRU POCĂINȚĂ
Venim uniți în rugă și cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie cât suntem pe pământ,
Cât încă este har, vrem să ne pocăim,
De nu ești Tu cu noi, noi știm, mereu greșim.

Nu vrem să ațipim, noi stăm în așteptare,
Nu vrem ca să cârtim de vine încercare,
Ne agățăm de Tine, te rog, ne pocăiește,
Primește rugăciunea, pe noi, Tu ne primește.
Emilia Dinescu

1528. RUGĂ PENTRU BOLNAVI
Mă rog fierbinte, Tată, bolnavi sunt foarte mulți,
Sunt tineri și bătrâni, dar și copii mărunți,
Citesc și plâng, Isuse, e multă suferință,
Te rog să le vorbești și să le dai credință.

Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Bolnavii noștri, Tată, în rugă îi predăm,
E multă suferință, e timpul de pe urmă,
Satana, ca turbatul, lovește a Ta turmă.

Sunt boli nenumărate, sunt boli fără de leac,
Suntem chiar la sfârșit, e chiar sfârșit de veac,
Îți cerem alinare, durerea este grea,
Și viața în suferință noi știm că este rea.

Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Suntem bolnavi cu toții, de aceea toți strigăm,
Îți cerem alinare, îți cerem vindecare,
Dar cel mai mult îți cerem chiar veșnica salvare.
Emilia Dinescu

1527. RUGĂCIUNE ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus ștafeta am preluat,
E timpul meu de rugă, e timpul minunat,
Cu listele ce-s scrise la rugăciune vin,
Aduc a mea durere, îmi spun al meu suspin.

Pe listă sunt mulți tineri, cândva te-au cunoscut,
În casa Ta, cu Tine, cu drag noi i-am crescut,
Dar au plecat în lume, păcatul i-a înghițit,
Ei cred că este bine, nu știu cât te-au rănit.

Sunt nume multe, Tată, sunt fete și băieți,
Sunt înzestrați de Tine, ei sunt copii isteți,
Au rătăcit cărarea, sunt prinși în vicii grele,
Te rog să le dai scârbă și să îi scapi de ele.

Pe liste sunt chiar mulți, căci mulți te-au părăsit,
Sunt tineri și bătrâni, satan a păcălit,
Le-a oferit mirajul și ei au acceptat,
Trezește-i ca să vadă că el i-a înșelat.

E timpul de pe urmă, e timpul de trezire,
Ajută-i să înțeleagă, pe toți, a Ta iubire,
Să înțeleagă toți că îi aștepți mereu,
Tu le ești încă Tată, căci Tu ești Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1526. LA RUGĂCIUNE
E timpul rugăciunii, e timpul minunat,
M-așez lângă altar, Hristos m-a așteptat,
Sunt păcătoasă, dar am fost spălată,
Deci eu sunt păcătoasa cea salvată.

La rugăciune vin, vreau să vorbesc,
Aș vrea în tot ce ce fac, ce spun, să îl slăvesc,
Cuvintele nu au valoare, sunt puține,
Mereu a fost și e Hristos cu mine.
Emilia Dinescu

1525. ÎN CAMERA DE SUS
Noi poposim frecvent în camera de sus,
Aici ne așteaptă personal, Isus,
Lăsăm încălțămintea la intrare,
El este încins, ne spală pe picioare.

Ne-a curățit de orice vină, am intrat,
În camera de sus El ne-a chemat,
Noi ne-am dat mâna, lanț de rugăciune,
Venim pe rând, vorbim, e o minune.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
Tot timpul meu, de fapt, e al Lui Isus,
Trăiesc doar datorită Lui Hristos,
L-am cunoscut, am viața cu folos.

Eu vin la rugăciune, sunt tare bucuroasă,
Chiar dacă-i viața grea, tot e frumoasă,
Sunt pusă în cuptor, sunt șlefuită,
Dar știu că-n palma Lui sunt ocrotită.

Mă întristez, ades eu am cârtit,
Atunci când suferința m-a lovit,
Dar am văzut puterea Lui cea mare,
Mereu m-a scos din greaua încercare.

De aceea eu mereu îi mulțumesc,
În brațul Lui, ades mă cuibăresc,
Îmi este bine lângă al meu Isus,
Îmi este bine-n camera de sus.
Emilia Dinescu

1524. DANSUL CUVINTELOR COLORATE
Cuvintele dansează, penelul le conduce,
Când ești îndrăgostită, cerneala parcă curge,
Emoție-n cuvinte, tango în versuri line,
Nu-ți trebuie prea multe să-ți iasă două rime.

În timp de bucurie, când totul e divin,
Din inimă vin versuri, chiar colorate vin,
Penelul doar dansează, cuvinte colorate,
Ies versuri, poezie… să le citești pe toate.

Eu sunt îndrăgostită și scriu despre Hristos,
Cuvintele dansează, încerc să scriu frumos,
Dar nu găsesc cuvinte, emoție profundă,
Din inimă eu scriu, penelu-n ea se afundă.

Tango aș vrea să fie, în versuri când exprim,
În inimă la tine aș vrea ca să imprim,
Dar nu am o putere, puterea e-n Hristos,
Închei c-o rugăciune, un vers melodios.
Emilia Dinescu

1523. CUVINTELE PIERDUTE… ADUNATE ÎN GÂNDURI
Cuvintele pierdute în ploaia sufletului meu,
Neprevăzut aduce durere și mult greu,
Le caut, le adun, să le transform în rime,
Sunt gânduri rătăcite ce ar vrea să se exprime,
Sugestie primesc să le îngrop adânc,
Sau unii-mi spun, în fugă, să iau, să le arunc,
Dar sunt a mele gânduri, produc doar distanțare,
De nu sunt exprimate cu calm și cu răbdare,
Căci efemer e totul, de nu este iubire,
Și vorbele unite s-aducă doar zidire.
Cuvintele pierdute în ploaie sunt spălate
Când se transformă-n gânduri frumos chiar aranjate,
Chiar dacă deranjează, nu produc distanțare,
Aduc doar bucurie, produc eliberare,
De aceea sugerez, sugestie aduc,
Neprevăzut să fie tot ceea ce deduc,
Să fie plin de milă, cu har chiar exprimat,
Căci efemer e totul, de-i altfel aruncat.
Emilia Dinescu