GÂNDURI DESPRE MINE
Aș vrea să îți vorbesc în prag de seară,
Sunt dificilă, dar eu îți spun tot ce gândesc, fără perdea,
M-am transformat, nu sunt așa cum mă știai odinioară,
Eu știu că sunt mai dificilă și sunt rea.
Am învățat să mă iubesc pe mine
Și nu îmi pare rău, sunt mulțumită,
Căci am citit Scriptura și ea spune,
Porunca Domnului chiar trebuie împlinită.
Iubirea este act divin, notată în Scriptură,
Să facem totul pentru a iubi,
Noi să iubim, în lume este ură,
Despre iubire nu este lesne a vorbi.
De când am învățat să mă iubesc pe mine,
Pot spune sincer că eu te iubesc,
De când, așa cum sunt, pot spune, mă simt bine,
Eu nu mă tem să spun tot ce gândesc.
Îți cer iertare dacă nu-ți convine,
Cum sunt acum, dar eu sunt mulțumită,
Cuvintele ce-s scrise în Scriptură-s pentru mine,
Eu caut să fac voia Tatălui, sunt fericită.
De când am învățat să mă iubesc pe mine,
Eu simt că chiar Scriptura împlinesc,
Îți mulțumesc, m-ai transformat în bine,
Pentru aceasta, Doamne-ți mulțumesc.
Emilia Dinescu
DOAR EU
Doar eu îmi pot înțelege iubirea,
Iubirea ce mă sufocă și mă omoară,
Mă omoară să fiu departe de tine,
De tine eu mă despart doar cu iubire,
Iubire ce va trăi în mine veșnic,
Veșnic vei fi a mea mare iubire,
Iubire ce nimeni nu o înțelege.
Emilia Dinescu
DE CE?
De ce, Doamne, nu ne gândim la Tine
Când pasul nostru calcă pe pământ,
De ce noi mergem, Doamne-n rătăcire
Și ne îndreptăm cu grabă spre mormânt?
De ce suntem atât de proști, pasivi
Și n-alergăm la Tine-n binecuvântare,
Ci doar atunci când el, necazul a sosit,
Privim și te strigăm cu disperare?
De ce cât sănătatea este-n acest trup,
N-o prețuim și mergem doar în lume,
De ce la Tine, Doamne, noi venim
Pe patul suferinței în tăcere?
De ce suntem atât de răzvrătiți
Și n-ascultăm de Tine când ni-e bine,
De suferință și durere când suntem loviți,
Atunci strigăm cu disperare către Tine?
De ce nu ne trezim și dormităm întruna
Și-n greu păcat ne afundăm mereu,
De ce nu auzim noi glasu-ți cum ne cheamă,
De ce, mă-ntreb și o să mă-ntreb mereu.
Emilia Dinescu
TRISTEȚE-N SUFERINȚĂ
Sunt tristă și bulversată
Când văd doar suferință,
Pământul nostru geme,
Dar fără pocăință.
Spitalele sunt pline,
Bolnavi în paturi zac,
Curând, El, Domnul vine
Și nu mai pot să tac.
Atâta suferință
Vedem pe acest pământ,
Dar fără de credință
Toți mergem în mormânt.
Suntem pe această lume
Doar călători, străini,
Ajută-ne, Isuse,
La Tine să venim.
Ridică-ne privirea
Să te vedem pe Tine,
Chiar de necazu-i mare,
Noi să luptăm prin Tine.
Emilia Dinescu
RUGĂCIUNE
Tată, iată-mă că strig,
Nu mai pot să mă ridic,
Am căzut în neagra tină
Și sunt plină de mocirlă.
Mirele vine curând
Însoțit de alai sfânt,
Însoțit de îngeri mii
Ca să-i ia pe ai Săi copii.
Doar prin harul Tău cel sfânt
Am speranță pe pământ,
Te rog, să mă curățești,
Pe mine să mă sfințești.
Emilia Dinescu
VREAU
Mi-ai pus cerul la picioare,
Mult m-ai binecuvântat,
Vreau să fac și eu lucrare
Și să strig că sunt salvat,
Vreau să spun în gura mare,
Căci prin Tine-s mântuit,
Doamne, cum să-ți mulțumesc,
Căci eu vreau să te slăvesc,
Dar cuvinte nu găsesc.
Emilia Dinescu