Intercer – Poezii si editoriale

63. PARABOLĂ
Te-ai sculat de dimineață și pe față te-ai spălat
Și apoi, în fuga mare, o rugă ai înălțat,
Să deschizi televizorul te-ai grăbit, nu ai uitat
Că începe chiar Ben zece sau alt desen animat.
La ușa ta, ușor bate și așteaptă să-l primești,
Vrea să vină azi la tine, vrea ca tu să-l găzduiești:
„-O, Isuse, Tu la mine, cât mă bucur, șezi și stai…
Cât mă uit eu la desene, m-am gândit, mai bine, hai,
Al meu frate te așteaptă, poate nu e ocupat,
Te duc până la a sa ușă, intră, vezi, eu am plecat.”
Bate Isus, cu întristare, la ușa fratelui mare
Și așteaptă ca să intre, dar n-aude să-l invite.
Și pe hol, în grabă, trece mama, care vrea să plece:
„-O, Isuse, ai venit și eu nu m-am pregătit,
Mâine-i ziua de sabat și treburile n-am gătat,
Hai în camera cea bună că acolo-i curat lună,
Stai comod si mai așteaptă, să termin și a mea treabă. ”
Și ușor s-a depărtat și pe soț l-a îndemnat:
„-Du-te, dragă, la Isus, e în camera de sus.”
Dar soțul e ocupat cu un meci interesant.
Ușor, ziua a trecut și seara s-a așternut,
Cu toții s-au adunat că începe un nou sabat,
Și cu bucurie mare au plecat spre adunare,
Să le spună tuturor despre oaspetele lor.
Și în ziua de sabat multe imnuri au cântat
Și atunci când s-au rugat, mulțumire au înălțat
Că Isus i-a vizitat; soarele-i la asfințit,
Sabatul e la sfârșit și o rugă la plecare, înălțăm în adunare,
Apoi, tot în graba mare, ne îndreptăm fiecare,
C-avem treabă; doar Isus stă în camera de sus
Și-i așteaptă cu răbdare, ca să vină fiecare
Și împreună ca să stea și în dar El să le dea
Pacea Sa și mântuirea.
Emilia Dinescu

62. RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
Îți mulțumesc, Doamne, că mai e har pe pământ,
Și mă aștepți să vin la Tine, așa cum sunt,
Mă accepți pe mine și multele-mi păcate
Ca să le ștergi, cu al Tău sânge, toate.

Îți mulțumesc, Isuse, căci crucea ai purtat
Și-n locul meu ca jertfă, pe cruce, Tu te-ai dat
Și-n locul meu de o moarte, prea grea, Tu ai murit
Ca eu să am o viață, pe cruce ai suferit.

Îți mulțumesc, o, Tată, că nu m-ai pedepsit,
Deși cu a mea purtare eu, tare te-am rănit,
Dar din iubire mare L-ai dat pe al Tău Fiu,
Ca și eu, prin credință, doar mântuit să fiu.

Îți mulțumesc, Părinte, căci Duhul Tău cel sfânt,
Încă la inimi bate, încă e pe pământ,
Îți mulțumesc, Isuse, că pacea Ta, ne-ai dat
Și cu a noastră vină, cu tot, Tu ne-ai iertat.
Emilia Dinescu

61. DOAR PRIN ISUS
Ce este omul pe pământ, doar iarbă trecătoare,
Căci de trăiește doar prin el, ușor, ușor el moare,
Dar de trăiește prin Isus, el veșnic va trăi,
Și de trăiește cu Isus, nicicând nu va muri.
Nu vrea nimic în schimb să-i dai, Isus, de mare preț
Doar inima ce-n piept o ai și bate cu dispreț,
Nu-ți cere El nimic, în schimb, îți dă cununa vieții,
De mergi cu El nu vei cunoaște gustul amar al morții.
Chiar dacă viața pare grea și tristă pe pământ,
Doar cu Isus tu treci prin ea mereu, mereu cântând,
Chiar dacă nu înțelegi de fel, de ce treci, prin ce treci,
Doar prin credința în Isus, tu mai departe mergi,
Doar prin Isus tu vei trăi, de aceea eu te rog,
Vino la El, cât mai e timp, căci El are un loc
Pe care ți l-a pregătit, chiar lângă dreapta Sa,
Doar prin Isus ești mântuit, vino și nu mai sta.
Emilia Dinescu

60. AMINTIREA TRECUTULUI
Ne place să ne hrănim și să trăim din amintiri,
Ce au fost si cum au fost ale noastre începuturi,
Atunci când Te iubeam cu dragostea dintâi,
Dar oare Ție îți place? Cu noi Tu mai rămâi?
Ca vase de lut goale trăim pe acest pământ,
Trăim din amintiri și, așa mereu, mergând,
Ne păcălim, adesea, și tot așa suntem,
Și vase de lut goale în viață rămânem.
C-am fost plini de comoară, plini de al Tău Cuvânt,
Și aveam iubire-n suflet, de semen pe pământ,
Ne aducem des aminte și spunem tot ce a fost,
Dar amintirea în viață nu are nici un rost,
Căci azi e clipa-n care tu trebuie să reînvii
La dragostea cea mare, la dragostea dintâi.
Emilia Dinescu

CALEA DIN SCRIPTURI
Sunt multe-n Cartea sfântă ce poate, nu înțelegi,
Dar multe vorbe clare ți-arată cum să mergi
Și de ai să urmezi Calea citită în Scripturi,
Ușor vei înțelege mai multe învățături,
Căci ce e scris în Carte, așa se va întâmpla
Și multe vei cunoaște de Calea vei urma.
Da, calea e îngustă, dar nu este prea grea,
Căci tot ce-i greu pe umeri, chiar Domnul va purta,
Și orice suferință ce vei întâmpina,
Gândește-te, că Domnul cu tine o va purta
Și la sfârșit te așteaptă în dar cununa Sa,
Și haine albe care tot El ți le va da,
Și-n dar o veșnicie tu viață vei avea,
Iar El nu vrea nimica… doar inimioara ta.
Emilia Dinescu

58. SFATURI
Cel de alături doar te vede, dar nu știe cine ești,
Cel ce inima îți cunoaște și te vede cum tu crești,
Este Tatăl Tău din ceruri, ce veghează zi de zi,
Și la inimă îți bate și așteaptă să-i răspunzi,
Nu te încrede în firea moartă, nu căuta ce-i firesc,
Răspunde-i când El te strigă cu glasu-i duhovnicesc,
Că în lumea asta toată, tot ce e, e trecător,
Dar alături de al tău Tată, ai un veșnic viitor.
Emilia Dinescu

57. AVEREA OMENEASCĂ
Strigați în gura mare a voastră avere,
Și spuneți c-ați muncit-o cu sudoare,
În piept cu pumnul tare vă mai bateți,
Ca-n evidență mult să vă mai scoateți.
Cine-i ca voi, pe lumea asta mare,
Cine-i mai cel, și cine-i cel mai tare,
Doar voi sunteți cei merituoși, în toate,
Și din a voastră minte nimeni, asta, nu vă scoate.
Sunteți un zeu și n-aveți Dumnezeu,
Și un gând aveți în minte tot mereu,
Ca să păreți cinstit în ochii lumii,
Ați făurit în piept altar minciunii.
Emilia Dinescu

56. VIAȚA NOASTRĂ
Zilele noastre sunt înșirate și curg
Ca perlele pe un mărgean ce s-a rupt,
Dar perlele se împrăștie și atât,
Pe când zilele se scurg, fapte adunând,
Zilele trecute sunt scrise în a cerului carte,
Și va veni o zi când vom răspunde de toate,
De tot ce am făcut și am gândit,
Dar și ce n-am făcut și am greșit,
N-avem nici o speranță fără Tine,
Tu ești speranța noastră de mai bine
Și credem că va fi o judecată
Și viața asta ne va fi iertată,
Căci ai murit pe cruce-n locul nostru.
Și prin credință vin și eu la Tine,
Căci știu că ai murit și pentru mine.
Emilia Dinescu

55. GÂNDURI
S-a înserat și cerul roșu pare peste deal,
Acum, când soarele se duce la culcare
Și cerul pare că e-n flăcări și că arde,
Dar el nu arde… încă mai e timp,
Ca să nu mai privești numai la ale tale,
Să te întorci, să te gândești… va fi un asfințit.
Emilia Dinescu

54. DAR…
Visăm, dar visele se spulberă și n-au valoare,
Sperăm, dar parcă și speranța astăzi moare,
Gândim, dar gândurile sunt năuce și deșarte,
Vorbim, dar vorbele sunt goale fără fapte,
Iubim, dar sentimentele se afundă în minciună,
Muncim, dar munca noastră banul nu-l adună,
Clădim, dar ce clădim se spulberă în noapte,
Murim, dar moartea noastră nu e moarte.
Emilia Dinescu