Intercer – Poezii si editoriale

1486. FARMECUL ORAȘELOR DE TOAMNĂ
Ies pe balcon, privesc cum tineretul se plimbă pe alei,
E agitație în parc, cu energie-n piept, aleargă prichindei,
Cu rolele sau bicicleta sau chiar în alergare,
E viață-n parc, vitalitate, e energie mare,
E totul plin de voioșie, culoare și speranță,
Chiar dacă nu e ca la țară, în parc încă e viață,
Covor de frunze ruginii, sunt chiar la îndemână,
Să faci un joc cu ai tăi copii, ținându-vă de mână.
Deși privesc de la balcon emoție profundă,
Vibrație și energie eu simt cum mă inundă.
Emilia Dinescu

1485.RENASC DIN PROPRIA CENUȘĂ
Am fost trântită la pământ și nu de oricine,
Trecutul vreau să îl îngrop, e plin doar de ruine,
Am fost trădată mișelește, trântită la pământ
Și am căzut în disperare, stăteam numai plângând.
Cu inima făcută cioburi eu rătăceam în lume,
Știam că sufăr foarte tare, dar nu, de ce, anume,
Eram pierdută în durere, simțeam că mor curând,
Dar puii mei mi-au dat putere, să mă ridic luptând.
M-am scuturat de amintire ca de un praf murdar,
Și am căzut în rugăciune, cerând divinul har,
Cu lacrimi am strigat la Domnul ca să îmi ia durerea,
Iar Domnu-n mila Lui cea mare mi-a înzecit puterea.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a părăsit,
Mi-a dat puterea ca să uit cam tot ce m-a rănit,
M-am depărtat de putregai și l-am lăsat în urmă,
Trecutul se îngroapă adânc și nimeni nu mai scurmă,
Eu am să merg în viitor, alături de cei dragi,
Trecutule, tu să mă lași, te rog să te retragi,
Am renăscut, m-am transformat, nu prin puterea mea,
Ci prin puterea cea de sus, doar ea mă întărea.
Emilia Dinescu

1484. POEZIA SERILOR DE TOAMNĂ
E armonie-n mine, e liniște deplină,
Privesc cerul albastru și stropul de lumină
Ce se reflectă-n lac și parcă mă veghează,
Mister și armonie găsesc când se înserează.

Privind în depărtare, înalț o rugăciune,
Apusul este magic, în vers eu nu pot spune,
Și nu găsesc cuvinte, dar mă inspir din rugă,
Aș vrea ca sentimentul feeric să te ajungă.

Mister și armonie în liniște găsesc,
Aș vrea să te inspir, atunci când eu vorbesc,
Reflecție divină aș vrea să îți transmit,
Nu-s inspirat acum, de aceea versu-nchid.
Emilia Dinescu

1482.COPILĂRIE…ȘI ATÂT
Cu entuziasm și bucurie eu vă spun,
Că-i veselie-n suflet, eu sunt bunică de acum,
Chiar dacă fata mea e mică, e doar o buburuză,
Vorbesc de inocență, ea este a mea muză,
Sunt fericită tare și îmi imaginez,
Cum crește a mea gâză și cum o protejez,
Zburdalnicele jocuri în vers eu le cuprind,
În joacă o alint, de toate mă desprind.
**********
Nu este fericire ca râsul de copil,
Mă duc în amintire, alunec chiar tip-til,
Mi-aduc aminte bine, aveam băieții mici
Și se jucau mereu, erau tare zbudalnici,
În inocența lor cu zâmbet, veselie,
Ei îmi ștergeau necazul, aduceau bucurie,
Cu joacă, inocență, el, timpul a trecut
Și am uitat demult ce a fost neplăcut.
***************
Am fost și eu copil, începe să mă amuze,
Râsul copilăriei și acum e printre frunze,
Eram o inocentă, cu entuziasm visam,
Mă vedeam scriitoare, și mamă mă vedeam,
Mă jucam de-a prințesa, cu veselie multă,
Zburdalnicele jocuri mă lasă și azi mută.
*********
Copilăria este și va rămâne pură,
Chiar dacă viața este poate puțin mai dură,
Râsul copilăriei se pierde printre frunze,
În suflet sunt copil și nu îmi caut scuze.
Emilia Dinescu

1481. GÂNDURI PENTRU COPIII MEI
O mamă este mamă, orice ar fi,
Nu face diferență între copii,
Nu-i ginere, nu-i noră, e fată, e băiat,
Îi va iubi la fel, neîncetat.

Băiatul meu și fata mea-s la fel,
Eu îi iubesc și doar mă rog la El,
La Dumnezeul meu mă rog neîncetat
Să-i țină sănătoși, El i-a creat.

Am avut 3 băieți, acum am doar copii,
A patra este fată, vreau să știi,
Sunt mamă împlinită, sunt și bunică eu,
Cum să nu-i mulțumesc acum lui Dumnezeu?!…
Emilia Dinescu

1480. GÂNDURI DE TOAMNĂ
Îmbrac haina de toamnă în vers, în poezie,
Veți întâlni în rime balsam, melancolie,
De veți citi atent, găsiți chiar mângâiere,
Și-n adierea frunzei veți prinde chiar putere.
O mantie de frunze îmbracă azi pământul,
E gol acum copacul, frunza a luat-o vântul,
În adierea toamnei, mă pierd în fantezie,
Îmbrac haina de toamnă mai des, în poezie.
Emilia Dinescu

1479. GÂNDURI PENTRU ADRIAN
Copilul meu, de acum tu ești părinte, ești tătic,
M-așez, vreau să-ți vorbesc și iată, zic,
Eu știu că am greșit, n-am fost o mamă bună,
Deși aș fi dorit, ascultă, mama ta ar vrea ceva să spună.
Nu am averi, nu am nimic să-ți dau,
De aș putea, eu inima aș scoate, aș vrea să o iau,
Să o plantez în pieptul tău, să simți a mea durere,
Să simți de unde am răzbit, să înțelegi și tu a mea putere.
Eu știu, de multe ori noi nu gândim la fel, nu suntem pe aceeași undă,
De multe ori mama are a spune multe, copilul e grăbit, nu vrea să audă,
E secolul vitezei și s-a evoluat, dar sufletul de mamă se roagă neîncetat,
Mă rog mereu, și sufletul îmi plânge, în rugăciune cad,
Să înțelegi că pe pământ nimic nu e etern, e efemer.
De acum tu ești tătic și simți ce simt și eu demult,
Tu ești tătic, ți se deschide-n cale un drum necunoscut,
Primordial nu mai ești tu, e fata ta de acum, e importantă,
Și cred că e mai simplu să înțelegi dorința mamei toată.
Tu ai fost primul meu băiat, cu tine m-am născut și eu, ca mamă,
Nu cunoșteam prea multe, am învățat din mers, ia seamă,
Dar am știut de la început că eu doresc copiii mei, chiar pentru veșnicie,
Și îmi doresc aceasta, cât inima va bate în pieptul meu, se știe,
Doresc doar veșnicia și sper că vei dori,
Exact ca mine, veșnicia pentru ai tăi copii,
Căci Domnul de va vrea vei fi din nou părinte,
Te rog, să iei Cuvântul și să-ți aduci aminte,
Curând va veni Domnul și vreau să ne întâlnim,
În cerul sfânt cu toții, noi trebuie să fim.
Emilia Dinescu

1478. ÎN CAMERA DE SUS
Dumnezeu ne-a creat într-un mod minunat,
Într-un mod minunat aici ne-a chemat,
Ne-a chemat, ne-a strâns ca într-un buchet, o grupă mică,
O grupă mică, glasul spre cer ridică.

E timpul rugăciunii în camera de sus,
Îți mulțumesc din suflet, pe mine m-ai adus,
Cu frații mei în rugă de mână m-am luat,
În camera de sus acum eu am intrat.

Eu vin la rugăciune și vreau să-ți mulțumesc,
Ștafeta rugăciunii eu vreau să o primesc,
E timpul meu de rugă, e timpul fericit,
Îți mulțumesc din suflet, la rugă m-ai primit.

Eu vin la rugăciune cu listele ce am scris,
Pe liste-s multe nume, pe fiecare am zis,
Ei sunt copiii noștri ce-n lume au plecat,
Copiii noștri, Tată, ce mult s-au depărtat.

Sunt nume multe, Tată, dar nu sunt simple nume,
Te rog, la fiecare să te oprești, anume,
Tu îi cunoști prea bine, Tu știi să le vorbești,
Din amorțirea morții Tu poți să îi trezești.

Avem pe liste, Doamne, bolnavi de boli prea grele,
Satana azi lovește și ne dă timpuri rele,
E multă suferință, spitalele sunt pline,
Eu stau în rugăciune și strig acum la Tine.

Tu ești al nostru Medic, îți cerem alinare,
Îți cerem îndurare, îți cerem vindecare,
Să treci pe la bolnavi, ei zac în suferință,
Dar Tu, ca Mare Medic, aduci doar biruință.

Mă rog pentru acei ce mulți ani au trăit,
Pentru acei ce-s singuri, căci mulți i-au părăsit,
Mă rog pentru bătrânii ce stau în așteptare,
Chiar dacă mulți nu văd, ei stau cu ochii-n zare.

Mă rog pentru acei ce au o suferință,
Ce caută plăceri în lume, n-au dorință
Să lase viața amară, păcatul ce e greu,
Mă rog să te cunoască că Tu ești Dumnezeu.

Mă rog pentru orfanii ce stau într-un cămin,
Impropriu numit casă, căci omul e hain,
Ajută-le să știe că Tată le ești Tu,
Să înțeleagă, Doamne, că nu ești doar atu.

Mă rog pentru acei ce azi fac închisoare,
Poate-s închiși pe drept, căci au greșit prea tare,
Te rog să le vorbești, e timp de pocăință,
Tu vrei ca și tâlharul să vină la credință.

În rugăciune sfântă pe văduve le aduc,
Nu vreau ca să spun nume, de liste nu mă apuc,
Tu le cunoști prea bine, cunoști pe fiecare,
Ajută-le să treacă prin greaua încercare.

Mă rog pentru acei ce azi nu au o casă,
Pentru acei flămânzi ce n-au pâine pe masă,
Pentru acei ce apa o cară de departe,
Pentru săracii care doresc chiar și o moarte.

Mă rog pentru acei ce nu te-au cunoscut,
Dar binele, din fire, mereu ei l-au făcut,
Sunt zone albe, Doamne, Cuvântul n-a ajuns,
Sunt triburi și popoare, Cuvântul n-a pătruns.

Mă rog pentru orașul în care locuiesc,
Pentru toți cunoscuții pe care-i întâlnesc,
Mă rog să fiu lumină și să te reprezint,
Prin fapte și cuvinte eu vreau să te prezint.

Mă rog și pentru mine, mă rog și pentru voi,
Mă rog pentru toți frații, satana e-n război,
E timpul de pe urmă și vrea să ne amăgească,
Să stăm în rugăciune, el vrea să ne oprească.

Mă rog pentru slujbașii ce astăzi te slujesc,
Pentru acei ce-s cruzi, Cuvântul abia primesc,
Pentru evangheliști, pentru misionari,
Te rog ca în credință mereu să fie tari.

Mă rog pentru acei ce calea au rătăcit
Și cred că ei lumină mai multă au primit,
E timpul de pe urmă, să nu ne rătăcim,
Să stăm la ce e scris, Cuvântul să împlinim.

Mă rog chiar pentru noi ce suntem îmbuibați,
Avem de toate-n casă și suntem răsfățați
Să nu ne amăgim, să cerem Duhul sfânt,
Degeaba alergăm vremelnic pe pământ.

E timpul meu de rugă și multe am cerut,
Îți cer ca să avem un umblet doar plăcut,
Doar voia Ta să fie și să se împlinească,
Doar voia Ta cea sfântă, creștinii să-și dorească.

Ștafeta rugăciunii eu mai departe o dau,
E grupa noastră mică, în dreptul meu eu vreau,
Doresc în veșnicie pe toți să-i întâlnesc,
E grupa virtuală pe care o iubesc.

Mă rog chiar pentru tine, ce versul ai citit,
Eu sper că ești creștin și că ești mântuit,
Doresc cu disperare să ne vedem Acasă,
Pământu-i efemer și nu este o casă.
Emilia Dinescu

1477. GÂNDURI
Nu este greu să mă citești pe mine,
Nu-mi place să mă pierd în niște file,
Încerc să fiu doar eu, nu mă prefac,
Deși pot spune, nu-s mereu pe plac,
Nu sunt pe placul meu, eu nu sunt bună,
Aș vrea ca viața mea să fie strună,
Nu sunt doar o copertă, sunt greu de descifrat,
Nu sunt așa un suflet în file aruncat,
Sunt suflet rătăcit printre cuvinte, rime,
Un suflet ce ar vrea mai multe să exprime.
Emilia Dinescu

1476. MULȚUMESC
Vreau să vă mulțumesc că suntem împreună,
Sunteți puterea mea, îmi faceți viața bună,
Eu nu am nici un merit, sunt un om slab și atât,
Vă mulțumesc din suflet, nu am cuvinte, cât.

Cu drag eu mulțumesc la toți din viața mea,
La cei ce-mi sunt alături când viața este grea,
O floare dăruiesc, o floare de iubire,
Și le doresc în toate să aibă împlinire.

Le mulțumesc din suflet la cei ce nu mă plac,
Le spun că-i înțeleg și nu am ce să fac,
Nimeni nu e perfect, nu sunt perfectă eu,
Perfect este în toate doar sfântul Dumnezeu.

Le mulțumesc din suflet la cei ce m-au bârfit,
Au dat culoare vieții, chiar de m-au umilit,
Le mulțumesc din suflet la cei ce au criticat,
Am învățat mai multe și chiar m-am cercetat.

Le mulțumesc din suflet la cei ce au curajul
Să spună ce gândesc, trimite clar mesajul,
La cei ce îmi dau sfaturi și mă susțin la greu,
La cei ce-n rugăciune mă poartă tot mereu.

Vă mulțumesc din suflet la toți ce vă cunosc,
Nu sunt perfectă, știu, o spun, o recunosc,
Dar am un Dumnezeu ce-n har și milă sfântă,
Mă ajută să trăiesc, să nu mă las înfrântă.

Vă mulțumesc la cei ce versul ați citit,
Vă mulțumesc din suflet, mesajul ați primit,
Cu drag vă dăruiesc o floare și culoare,
Vă mulțumesc din suflet pe rând la fiecare.
Emilia Dinescu