Intercer – Poezii si editoriale

1583. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu aduc mulțumire,
Îți mulțumesc din suflet, pentru a Ta iubire,
E nu o meritam, e darul Tău de preț,
E darul minunat, e darul Tău măreț.

Îți mulțumesc fierbinte, pentru aceste clipe,
Și pentru harul Tău ce-i dat aceste-i grupe,
Tu ne-ai chemat aici, Tu lanțul ai format,
Am auzit chemarea și doar ne-am prezentat.

Strigăm în rugă, Tată, lucrarea să prospere,
Și lucrătorii, Tată, să facă a Ta vrere,
Prin fapte și cuvinte să lucrăm tot mereu,
Să fim lumină-n lume, Tu ne ești Dumnezeu.

Cuvântul Tău cel sfânt să fie împrăștiat,
Căci încă avem zone unde nu s-a lucrat,
Scoate ostași la luptă, Cuvântul să-i conducă,
Vestea eliberării, doar pacea Ta s-aducă.

Noi suntem slabi din fire, puterea e a Ta,
Te rog, ne curățește, te rog, nu ne uita,
Îți cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Vrem veșnicia, Tată, această bucurie.

Dorim eliberare de teamă și durere,
Să stăm tari în credință, Tu să ne fi plăcere,
Să nu ne rătăcim, să stăm doar lângă Tine,
Căci totul este sumbru, dar lângă Tine-i bine.

Ascultă ruga noastră și împlinește acum,
Doar ce e voia Ta, să stăm pe al Tău drum,
Noi credem cu tărie, Tu ne-ai adus aici,
De am ațipit, te rog, din somn să ne ridici.

În dreptul tuturor să scrie mântuit,
Noi credem doar în Tine și jertfa am primit,
Suntem poporul Tău, îți mulțumim fierbinte,
Noi nu suntem orfani, căci Tu ne ești Părinte.

În camera de sus, suntem mereu uniți,
Și-n ceruri vrem să fim, dorim să fim primiți,
Nu prin al nostru merit, prin harul Tău divin,
Închei această rugă, spunând atât, amin.
Emilia Dinescu

1582. RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI
Venim uniți în rugă, strigăm în disperare,
E timpul de pe urmă, e multă încercare,
Spitalele sunt pline, sunt boli fără de leac,
Noi știm, mai e puțin și e sfârșit de veac.

E multă suferință și e durere multă,
Te rog, ascultă ruga, te rog, Doamne ascultă,
Noi în durerea noastră ne temem că clacăm,
Și stăm în rugăciune, nu vrem ca să cedăm.

Avem pe liste, Doamne, și tineri și bătrâni,
Avem din toată lumea, avem și mulți români,
Avem și din popor, avem și de afară,
Cu lacrimi am citit eu lista, iar și iară.

Pritre bolnavii Tăi, mă aflu chiar și eu,
Mă tem de suferință și în durere-i greu,
Te rog să fi cu mine, nu vreau ca să clachez,
Nu vreau să cad pe cale, să mă întărești în crez.

E multă suferință și boala este grea,
Satana, ca turbatul, lovește, căci el vrea,
Să ne distrugă crezul, să ne lăsăm învinși,
Când de durerea cruntă suntem mereu atinși.

De aceea stăm în rugă și cerem vindecare,
În greaua suferință, Tu ne-ai fost alinare,
Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm,
Uniți în rugăciune, noi stăm și nu cedăm.
Emilia Dinescu

1581. RUGĂ PENTRU COPII
În camera de sus, venim, suntem ca unul,
Ajută-ne din cer să nu lipsim niciunul,
Noi stăm uniți în rugă și vrem și-n veșnicie,
Să fim tot împreună, dorim așa să fie.

Până atunci, Părinte, la Tine mijlocim,
Cu listele ce-s scrise, la Tine noi venim,
Pe listă-s multe nume, mulți au plecat departe,
S-au depărtat de Tine, dar Tu ești Bunătate.

Noi suntem slabi din fire, am eșuat dramatic,
Dar avem o credință, noi știm că nu zadarnic,
Strigăm în rugă, Tată, copiii i-am pierdut,
Tu ni i-ai dat în dar, exact cum am cerut.

Când erau copilași la templu i-am adus,
Dar nu i-am învățat destul despre Isus,
Am eșuat în tot, păcatul i-a cuprins,
Și vicii ce-s spurcate amarnic i-a învins.

Noi știm că suferim, dar suferința Ta,
Este cu mult mai mare și nu va înceta,
Tu suferi când se pierde un suflet prețios,
Căci pentru Tine omul e cel mai valoros.
Emilia Dinescu

1580. RUGĂCIUNE
Uniți în jurul crucii, noi ne-am luat de mână,
Începem tot cu rugă și această săptămână,
Ajută-ne să stăm uniți în rugăciune,
Căci fără Tine suntem doar lut și spurcăciune.

Suntem poporul Tău, Tu ne-ai chemat aici,
Nu avem nici un merit, nu suntem cei mai vrednici,
Dar ne luăm de mână și ne rugăm fierbinte,
În ceasul încercării, Tu să ne fi Părinte.

De vine încercarea și suntem lustruiți,
Tu ești Olarul nostru, suntem doar pregătiți,
Să fim un vas de soi, înseamnă suferință,
Ajută-ne, cu Tine avem noi, biruință.
Emilia Dinescu

1579. RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
E timpul meu de rugă și iată, am venit,
Îți mulțumesc din suflet, la Tine m-ai primit,
Așa o păcătoasă, Tu m-ai primit la Tine,
Sunt foarte fericită, așa îmi este bine.

Îmi este bine, Tată, în camera de sus,
Mă închin cu bucurie, nimic bun n-am adus,
M-așez la poala crucii, pe mine m-ai primit,
Eu sunt o păcătoasă, dar Tu tot m-ai iubit.

Îți mulțumesc fierbinte, îți mulțumesc mereu,
Cu mine-n suferință ai fost când mi-a fost greu,
M-ai mângâiat pe creștet, mereu m-ai alinat,
În greaua suferință nicicând nu m-ai lăsat.

Ai fost mereu cu mine, deși n-am meritat,
Prin jertfa de pe cruce, pe mine m-ai salvat,
De aceea în rugăciune acum, îți mulțumesc,
Îți cer să mă ajuți, mereu să te iubesc.
Emilia Dinescu

1578. ÎN CAMERA DE SUS
E timpul rugăciunii în camera de sus,
De mult s-au ivit zorii, dar soarele e ascuns,
Pe cerul plin de nori privesc cu dor nespus,
Mi-e dor de veșnicie, mi-e dor de al meu Isus.

E timpul meu de rugă, în lanțul ce am format,
E timpul rugăciunii, la care m-ai chemat,
Tu ne-ai adus aici, din lumea asta mare,
Ne sprijinim în rugă în greaua încercare.

Tu ești al nostru Tată, ne-ai înfiat pe noi,
E timpul de pe urmă și ducem un război,
Satana, ca turbatul, lovește tot mereu,
Noi ne predăm doar Ție, cu Tine nu e greu.

Suntem o grupă mică în rugă ancorați,
Noi știm că am venit, de Tine am fost chemați,
Nu avem nici un merit, venim prin harul Tău,
Noi știm că fără Tine în lume este rău.

Tu ești puterea noastră, noi nu suntem nimic,
Dar suntem prețioși cât te avem Amic,
Tu ai murit pe cruce, în locul tuturor,
Îți mulțumim din suflet, suntem al Tău popor.
Emilia Dinescu

1577. O DORINȚĂ DE CRĂCIUN
Eu de crăciun sărbătoresc demult o altă sărbătoare,
Și scriu mereu o altfel de scrisoare,
E ziua ta, băiatul meu, tu ai venit pe lume,
În dimineața de crăciun ți-am pus eu nume.

În fiecare an îmi amintesc, am plâns când te-ai născut,
Acum ești mare, nu mai ești copil, căci ai crescut,
Dar pentru mine ești copil, vei fi mereu,
Sunt mamă, ai crescut, să recunosc îmi este greu.

Am o dorință, în rugăciunea mea eu o rostesc,
În rugăciune zilnic eu cu Dumnezeu vorbesc,
În dimineața de crăciun mă rog cu bucurie,
Doresc și cer în rugă a ta veșnicie.
Emilia Dinescu

AȘ VREA
Ninge, fulgi mari cerne sita cerului către pământ,
În inimă simt puls și dans pe ritmuri de avânt,
Vibrație în suflet, acum îmi amintesc,
Aș vrea copilăria, din suflet mi-o doresc.
Aș vrea să fiu copil și să mănânc zăpadă,
Cu ușurință aș vrea, să fac o escapadă,
Să simt doar bucurie, vibrație și dor,
Cu fulgii de zăpadă în dans aș vrea să zbor,
Cu ușurință vreau ca fulgul să mă simt,
Cădere și durere nicicând să nu presimt,
Să simt doar bucuria de a zbura mereu,
De a zbura spre ceruri, spre al meu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1575. COLIND
Aho, aho, copii și frați,
Într-un grup stăm adunați,
Nu ne știm, dar ne vorbim,
Prin versurile ce rostim.
Provocarea am acceptat,
Și cu dor eu v-am cântat,
Nu în taină, cu putere,
Strălucire în durere,
Culoare în poezie,
Am transmis cu bucurie,
Și transmitem tuturor,
Poezia e ecou.
Eu nu vreau să fiu erou,
Eroul este Hristos,
Domnul nostru glorios,
Care crucea a purtat,
Fiindcă a vrut să fi salvat,
Strălucire ne-a adus,
Chiar de la Tatăl de sus,
Unde un loc ne-a pregătit,
Știi că poți fi mântuit?!…
Nu e taină, este scris,
Este-n Biblie promis,
De aceea eu aștept,
Pe Domnul milos și drept.
Aho, aho, colegi poeți,
Hai, să fim și înțelepți,
Să strigăm în rugăciune,
Suntem frați, e o minune,
S-așteptăm cu dor, mereu,
Pe al nostru Dumnezeu.
Emilia Dinescu

ÎN OGLINDA UNEI FERESTRE ABURITE
În oglinda unei ferestre aburite am desenat o inimioară,
Contur vieții îi fac, reflecție la viața mea interioară,
Dintr-o privire poți spune că e anostă și sihastră,
Dar e a mea, nu e a dumneavoastră.

Nu o ascund sub voal, vorbesc deschis de mine,
Sunt trecător prin viață, dar spun că-mi este bine,
Reflecție divină aș vrea să fie-n mine,
Dar sunt departe, plâng, îmi e rușine.

Sunt trecător în viața pe pământ,
Dintr-o privire spun, doresc spre cerul sfânt,
Acolo e lumină, nimic nu e ascuns,
Totul e pur, curat, dar nu de nepătruns.

În oglinda unei ferestre aburite privesc,
Conturul meu în inimă zăresc,
Când vine gerul, fereastra doar îngheață,
Arunc voalul imaginar din a mea viață.
Emilia Dinescu