Doamne Sfânt!…
Doamne Sfânt!…
Doamne Sfânt iubirea mare
Ce din Golgota, străluceşte,
E-atât de vastă-n exprimare
Căci sufleul mi-l copleşeşte.
Privind la jertfa din Calvar
Pe crucea-nfiptă cu grăbire,
Cuprins sunt în măreţul har
Şi din blestem, am izbăvire.
Iubirea dulce, ce mă chiamă
Când mâinile ridic spre cer,
Mă întăreşte, şi n-am teamă
Căci adorând-o n-am să pier.
Sub cer, nu are asemănare
Căci nu ne este dat în ştire,
Despre-altă cale de salvare
Care-ar putea, da mântuire.
Ea pentru mine, a suportat,
Să pot afla răscumpărarea,
Şi-n sângele-I ce l-a vărsat
La Golgota a trasat cărarea.
Şi-a demonstrat că umilinţa
În scopul luptei, cu cel rău,
A cimentat pe veci credinţa
Că pot să trec al morţii hău.
Flavius Laurian Duverna