Când rosteşti…
ianuarie 5, 2010
Când rosteşti…
Când rosteşti a Ta chemare
Doamne vreau întotdeauna,
Să văd dragostea cea mare
Cum pluteşte, în jur întruna!
Să văd cum pomii în livadă
Ei an de an mereu şi-adună,
Pe ramuri roadele grămadă
Fructe-aromate, în cunună.
În aer, şi-n pământ şi soare,
E-a vieţii taină, ce le creşte,
Când ploaia cea răcoritore
Prin picături, ea le hrăneşte.
O, şi toate fructele frumoase
Ce-n galben-roşu strălucesc,
Cu-arome multe şi gustoase
Chemarea sacră o-mplinesc!
În tot ce mişcă-i o chemare,
Şi-ai nostalgii ca să priveşti,
Natura în veşnica-i mişcare
Prin taine ce-i Dumnezeeşti!
Din taine vreau ca să pricep,
Din pomi cu fructele coapte
Noi adevăruri dragi să-ncep,
De-a cerceta, şi le cunoaşte.
Flavius Laurian Duverna
