Cântarea Izbăvirii
Cântarea Izbăvirii
(Cuprinde Isa. 12.)
Te laud Doamne, căci Tu ai fost supărat pe mine!
Dar mânia Ta, s-a potolit, în bunătăţile cele divine,
Şi m-ai mângâiat! Dumnezeu, este izbăvirea mea,
Şi voi fi plin de încredere, căci El îmi dă ocrotirea!
De nimic nu mă voi teme, şi stau sub aripele Sale!
Numai Domnul Dumnezeu, este tăria mea pe cale,
El e pricina laudelor mele, pentru buna-voinţa Lui,
Căci El m-a mântuit, şi-mi dă fericirea Cuvântului.
Veţi scoate apă-n bucurie din izvoarele mântuirii,
Şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţi ceasul izbăvirii,
Lăudaţi pe Domnul! Chemaţi-I Numele Lui Sfânt
Şi vestiţi lucrările Lui printre popoare pe pământ!
Pomeniţi mărirea şi gloria spre slava Numelui Lui!
Şi cântaţi din toată inima, pentru iubirea Domnului,
Căci El a făcut pentru noi, lucruri mari şi strălucite
Ca ele să fie pe tot pământul, cunoscute, şi vestite.
Strigă-n bucurie şi-n veselie, locuitoare a Sionului,
Căci mare este Domnul tău în binecuvântarea Lui,
În mijlocul tău, -pe care te-a ales să-i fii un popor!
Sfântul lui Israel să te apere şi El să-ţi fie salvator!
Flavius Laurian Duverna
