Cântarea Viei Domnului
Cântarea Viei Domnului
(Cuprinde Isa. 5.1-7.)
Voi cânta Prea Iubitului meu, cum nimeni nu a mai auzit
Cântarea Prea Iubitului meu, despre via Lui ce Şi-a sădit:
Prea Iubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă,
I-a săpat pământul şi l-a curăţit de pietre ca o vie aleasă.
A sădit în el viţele cele mai alese, nu aduse la-ntâmplare;
A clădit un turn în mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc mare,
Apoi trăgea nădejde, că are să facă struguri din cei buni
Dar a facut struguri sălbatici, crescuţi, parcă din genuni.
,, Acum dar, ” – zice Domnul – ,, locuitori ai Ierusalimului,
Şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi, pentru legea dreptului,
Între Mine şi via Mea! Ce I-aş mai fi putut face viei Mele,
Şi nu I-am făcut? Am înconjurat-o continuu cu proptele!
Pentruce a făcut struguri sălbatici, şi nu a fost roditoare,
Când Eu mă aşteptam să facă struguri buni de mâncare?
Voi spune însă acum ce voi face viei Mele după-ngrijire:
Îi voi smulge gardul ca să fie păscută de vite fără oprire!
Îi voi surpa zidul ca să fie călcată şi-n picioare, deodată!
O voi pustii, şi ea nu va mai fi curăţită, îngrijită şi săpată,
Spini şi mărăcini vor creşte-n ea, şi buruienile aşişderea,
Şi voi porunci şi norilor, să nu mai verse ploaie peste ea.
Via Domnului oştirilor, este casa lui Israel, care n-ascult’
Şi barbaţii lui Iuda, sunt viţa pe care o iubea atât de mult!
El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge vărsat!
Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăt de-apăsat!
Flavius Laurian Duverna
