Cetate Prea Sfântă!
Cetate Prea Sfântă!
Cetate Prea Sfântă, înveşmântată în rubine
Ca o piatră scumpă de iaspis şi mărgăritare,
Eşti cetatea cea nouă a prea-mărirei Divine
Cu-aureola cerească-n veşnica-i sărbătoare!
Eşti cetatea-n vremi, cântată de cei oropsiţi
Ce prin veacuri, te-au aşteptat mult şi dorit,
Să te vadă-n splendoare, fiind etern fericiţi
De veşnica-ţi frumuseţe, ce ei au nădăjduit.
Eşti cetatea cea sfântă, cu străzi sclipitoare
Construite din aur, pentru toţi cei mântuiţi,
Pentru acei peregrini fără odihnă sub soare
Loviţi-n cercări şi ispite, de cel rău hărţuiţi.
Eşti cetatea iubită, pentru pământul cel nou,
Superbă metropolă-n guvernarea cea sfântă!
De la tronul Divin, al dragostei veşnic ecou,
Va traversa Universul ce existenţa işi cântă.
Eşti cetatea cea scumpă, cu râul lin de viaţă
Ce izvorăşte din Tronul cel sfânt de domnie,
Care curge perptuu, care-n orice dimineaţă
Înveseleşte pe oameni, ce vor simţi bucurie.
Eşti cetatea promisă cu doritul pom al vieţii,
Cu fructele-i rodite şi coapte în fiecare lună,
Din care mâncând, ca şi-un elixir al tinereţii
Cei mântuiţi veşnic, se vor bucura-mpreună!
Flavius Laurian Duverna
