Adâncul dragostei sublime
Adâncul dragostei sublime
Adâncul dragostei sublime
Este-un izvor viu, de nesecat,
Din care se bea ne-ncetat
Şi nu va scade-a lui mărime,
Căci în imensa-i adâncime
Va fi-un mister de cercetat
Pentru pâmântul nou creat.
Adâncul dragostei sublime
Este-un secret, de ne-ntâlnit
Ascuns în Cel Nemărginit,
Şi mintea prin a ei micime
Pân-la puterea de-o zecime,
Stagnează-n scopu-i urmărit
Cu propagarea-n nesfârşit.
Şi nimeni, ce-ar dori să ştie
Ce calcule I-au stat la bază,
Cum prin cuvântul Ei crează,
Cum s-a născut din veşnicie
N-o va-nţelege-n măiestrie
Cum pentru bine Ea lucrează,
Şi-n raze de-aur, luminează.
Flavius Laurian Duverna
27 septembrie 2012