Am fost străin, şi un prbeag
Am fost străin, şi un pribeag
Am fost străin, şi un pribeag
N-aveam nici traisă nici toiag,
Şi multe amaruri mă-apăsau
Şi viaţa mea mi-era stingheră,
Privind la prezent…efemeră
Lâng-acei ce mă-nconjurau.
Lipsit de-a vede o schimbare
Căci nu ştiam iubirea-Ţi mare
Nici viitorul, ce-mi sta-n faţă,
De multe ori, în deznădejde
Făr-a-ncerca de-a mă încrede
M-aflam în negură şi-n ceaţă.
Am fost străin, şi un pribeag
Cu-n viitor, ce-l scrutam vag,
Dar Doamne. Tu Te-ai îndurat
Şi sufletu-mi, ce era străpuns
Cu Duhul Sfânt Tu mi l-ai uns,
Balsam peste mine-ai turnat!
Tot cercetându-l, l-ai convins
Că-n Jertfai sacră l-ai cuprins
Prin Duhul Sfânt cu chemare,
Ca-ntr-o frumoasă dimineaţă
Să-ncep deodată-o altă viaţă,
Prin credinţă-n Jertfa-Ţi mare!
O, şi am găsit, astfel odihnă
Prin harul mare sfânta tihnă
În pribegia-mi de sub soare,
Când între fraţi am cunoscut
Ce-nseamnă un nou început,
În dragostea cea salvatoare.
Aşa cum ai expus-o-n crucea
Pe muntele Golgota atuncea
Sus pe Calvar, fiind înălţată,
Între cer şi pământ garanţie
În drumul sfânt spre veşnicie
Există, mântuirea asigurată!
Flavius Laurian Duverna
