Amintire
Amintire
Era un timp.. când nu ştiam
Ce scop îşi are viaţa în sine,
Atunci eu nu Te cunoşteam
Şi îndepărtat, eram de Tine!
Dar Tu, Te-ai îndurat Isuse!
O! şi m-ai cătat şi m-ai găsit,
Şi bucurii scumpe, nespuse,
În sufletu-mi gol mi-ai sădit.
Şi-a fost atunci o viaţă nouă
Umplută de-al dragostei dor,
Ce lumina ca stropi de rouă
Când cerul n-are pic de nor.
Şi când cu zel şi cu ardoare
Toţi cei tudiţi şi împovăraţi,
În rugi fierbinţi, stăruitoare,
Sub jugul Tău erau chemaţi.
O! Cât aş da, să mai trăiesc
Sfintele clipe, în consacrare,
Mânat de dorul sfânt ceresc,
Să chem la Tine, pe oricare.
S-aud cum sfintele Cuvinte
Curg ca balsam vindecător,
Peste toţi cei, ce iau aminte,
La-ndemnul cald şi salvator.
E vreme acum. de cercetare
Mai mult şi tare, ca oricând,
Căci semnele sunt grăitoare
Al timpului sfârşit marcând.
Să fiu ca sluga credincioasă
Ce-mparte zilnic hrana bună,
La toţi ai săi, iubiţi din casă
Şi-n timp de pace şi furtună!
Flavius Laurian Duverna
