Amintiri
Amintiri
Din ceasul primei întâlniri
Cu Tine-Isuse prin Cuvânt,
Rămasa-mi multe amintiri
Neşterse-n sufletul înfrânt.
Chemările… ce mi-ai făcut
Prin glas de sfinte melodii,
În inima-mi, ele-au născut
Şi-au reaprins mari bucurii.
Şi-am început, a mă întări
Pe calea vieţii în speranţă,
În gând curat, spre a nutri
Cea mai deplină siguranţă.
Doamne!.. câtă mângâiere
Şi pace sfântă mi-au adus,
Şi-n clipele de grea durere
În suflet liniştea mi-au pus!
Credinţa c-am un Salvator
Ce Şi-a dat viaţa mulţumit,
În clipe grele, cu mult dor,
Şi-n desnădejde m-a-ntărit.
M-au ţinut cât mai aproape
De scumpe dulci făgăduinţi,
Care au fost, şi zi şi noapte
Ca o mireasmă, în suferinţi.
Când am avut de suportat
Cercări majore cu suspine,
De mâna Ta m-am apucat
Să mă-ntareşti şi a susţine.
Şi am văzut, că-ntotdeauna
Doamne-ai găsit rezolvare,
Chiar de vântul, şi furtuna,
Mă-nvăluiau distrugătoare.
Pe Tine, ca Stâncă a vieţii
Am început ca să clădesc,
Muncind din zorii tinereţii
La casa-mi ce-o preţuiesc!
Şi cred că numai împreună
Construcţia-mi voi termina,
Aflându-mă pe calea bună
Spre gloria-Ţi de-a lumina!
Flavius Laurian Duverna
