Aş vrea sa fiu…
As vrea să fiu…
Aş vrea să fiu, odată acasă
În locul prea sfânt pregătit,
În ţara scumpă şi frumoasă
Cu plaiuri verzi, necontenit.
Să fiu acolo, Doamne Sfânt
Dorinţa-mi e, tot mai avidă,
Să pot s-admir acel pământ
Unde nu-i spini şi pălămidă!
Şi-acolo, n-o mai fi blestem
Căci Tu Doamne, l-ai purtat,
Pe Golgota şi-al crucii lemn
Când răstignirea-I acceptat!
Şi-acolo, rodul muncii mele
Nu o mai fi cu trudă amară
Şi cu sudoare-n picuri grele,
Din zorii zilei până-n seară.
Acolo, florile şi pomii cresc
Şi încântă-a ochilor privire,
Cu frunzele lor ce-amintesc
De cea mai verde primenire.
Acolo, păsările, mii de mii
Vor intona în imnuri sfinte,
Cântări solemne-n melodii
Spre slava Bunului Părinte.
Astfel, când pământul nou
Îşi va găsi, marea-mplinire,
Prin Univers doar un ecou
Va străbătea de mulţumire.
Va fi atunci dulce-armonie
Între Cel Sfânt şi Creator,
Şi lumea, care, în bucurie,
Îl va slăvi-n cântări de cor.
Flavius Laurian Duverna
