Aşa de preţuit…
Aşa de preţuit…
Aşa de preţuit îmi eşti Isuse,
Fiind primul dintre zece mii,
Şi-astfel…în versurile spuse
Te cânt cu dor…de veşnicii!
E-un dor ce-ajuns la apogeu
Care Te strigă şi Te cheamă,
O, să vii…Mântuitor al meu,
În sufletu-mi, fără de teamă!
Să mă încred deplin în Tine,
În jertfa-Ţi sacră ispăşitoare,
Căci la Golgota pentru mine
Eşti singur mijloc de salvare!
Eşti garantul scump al vieţii
Că-n planul cel de mântuire,
Prin zorii-eterni…ai tinereţii
Voi şti…ce-I veşnica iubire!
Şi, în bucuria cea mai mare
A vieţii cea,…făr-de sfârşit,
Îţi voi cânta, dulcea cântare
Cum Doamne m-ai mântuit!
Cum Ţi-ai lăsat cerul curat
Şi-ai coborât prin întrupare,
În lumea noastră…de păcat
Să suferi cruda condamnare!
Şi să accepţi prin răstignire
Să porţi păcatul lumii-ntregi
Salvând-o de la grea pieire,
Din moartea prin fărădelegi!
Flavius Laurian Duverna
17 octombrie 2010
