Atât de-aproape…
Atât de-aproape…
Atât de-aproape-mi eşti Isuse
Când mă predau voinţei Tale,
Căci simt prezenţa Ta divină
În mersul vieţii, pe-a Ta cale!
Sub influenţa-I, ce m-atrage
În cercu-mi-ngust de vieţuire,
Mă copleşesc din abundenţă
Dovezi prea sfinte, de iubire.
Şi Tu-mi-eşti Alfa şi Omega,
Şi Cel dintâi şi Cel din urmă,
Cel ce veghezi, fără-ncetare
Să-Ţi aparţin, la mica turmă.
Te simt aproape scump Isuse,
Şezând sub sfânta-Ţi ocrotire!
Şi viaţa-mi astfel urcă-ntruna
Mai sus spre trepte de sfinţire.
Crezând cele spuse-n Cuvânt,
Ce ai promis prin Jertfa mare,
Mă-ndrept în cuget si simţiri
Şi trec peste-orice-ntunecare.
Căci ca Luceafărul spre ziuă,
În zori de-arginţi ai dimineţii,
Când răsare, în ceru-albastru,
Tu-mi luminezi cărarea vieţii!
Flavius Laurian Duverna
