Atotputerea Ta, o Doamne!
Atotputerea Ta, o Doamne!
Atotputerea Ta, o Doamne
Manifestată prin creare,
E-atât de-ntinsă şi de mare
Că Universul n-o cuprinde
În măreţia ce se-ntinde,
Prin opera Ta creatoare!
Atotştiinţa Ta, o Doamne
E mai presus de-orice ştiinţă
Şi-ntrece orice cunoştinţă,
Căci Tu deţii misterul Ei
Văzut prin prisma Dragostei,
Când tot la Tine-i cu putinţă!
Atotînţelepciunea-Ţi mare
Cât Ea ne-a fost descoperită
În lumea ce a fost zidită,
Cu-atâtea taine-nconjurată
Va fi-o problemă cercetată
Şi-aici, şi-n lumea mântuită!
Ne minunăm Stăpâne Doamne
Că minţii noastre i-ai prezis
Să zboare-n zările de vis,
Că-n verva aceasta a bucuriei
I-ai dat şi gândul veşniciei
Pentru un nou pământ promis!
Flavius Laurian Duverna
04 octombrie 2012