Atotputernic…
noiembrie 17, 2009
Atotputernic…
Atotputernic Doamne eşti
Din veşnicii, spre veşnicii,
Când Universul cârmuieşti
Cu-a sale lumi, din galaxii.
La ele Ochii Tăi veghează
Din numărul complet creat,
Ca-n haos, să nu se piarză
Căci toate sunt de admirat.
Şi când privesc la măreţia
Din cosmosul cel nesfârşit,
Pricep în gând din veşncia
Puterii mari, cari le-a zidit.
Umil, mă plec în rugăciune
Şi mă închin pân’la pământ,
Căci în lucruri, foarte bune
M-ai socotit Stăpâne Sfânt!
Sunt prins în mila iubitoare
A scumpului Tău Fiu iubit,
În Planul de Răscumpărare
La Golgota, cand S-a jertfit.
Şi-astfel adus-ai la-mplinire
Taina cea mare a mântuirii,
Demonstrând că prin iubire
Ţi-ai pus sigiliul reîntregirii.
Flavius Laurian Duverna
