Avertizări
Avertizări
Ca fulgerul ce luminează
Spărgând întunericul rece,
Semne multe avertizează:
,,Ceva straniu, se petrece!”
Ele sunt multe şi planarea
Apasă greu peste pământ,
Vizând zilnic neascultarea
Prezisă în Cuvântul Sfânt.
Neruşinarea cea mai mare
Şi-nalţă, al său chip hidos,
Decenţa stând în răsculare
În faţă fiind, sexul frumos.
Mândria ce s-a încumetat
Să se fălească în goliciuni,
Al omului corp l-a stricat
În multe-abuzuri, urâciuni.
Semnele-atât de grăitoare
Pe fondul marilor dezastre,
Ar trebui, spre confirmare
Să fie faruri vieţii noastre!
Şi-atât de multe inundaţii
Ca la potop cu ape, spune,
Că ne-ar putea fi explicaţii
Pentru trăiri care-s nebune.
Seismele prin grade înalte
Tornade, vânturi, uragane,
Sunt semne ca atâtea alte
Taifune ce vin din oceane.
Epidemiile, apar în goană
La păsări acum şi-animale,
Ameninţând viaţa umană
Mutaţii fiind grave, virale.
Şi dacă eforturi se depun
Ca boala să nu înainteze,
E pentru ca oricine-acum
Să fie-atent, să mediteze!
Să simtă, că nu e departe
De ziua mare-a răsplătirii,
Când tot omul după fapte
Va răspunde Dumnezeirii.
Flavius Laurian Duverna
