Binecuvântarea lui Moise
Binecuvântarea lui Moise
(Cuprinde Deut. 33. 2-29.)
Domnul a venit din Sinai, şi a răsărit peste ei din Seir
A strălucit din muntele Paran, şi a pornit din mijlocul,
Zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta lui focul legii
Da, El iubeşte popoarele; sfinţii lângă Tine-şi-au locul!
Ei au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale!
Moise ne-a dat legea, adunării lui Iacov ca moştenire
El era împărat în Israel, şi la el se adunau căpeteniile
Poporului. Şi seminţiile lui Israel prosperau în mărire.
Trăiască Ruben, şi să nu moară! Şi bărbaţii lui să fie
La număr mulţi! Doamne, şi glasul lui Iuda, ascultă!
Şi adu-l la poporul lui; puternice să-i fie mâinile sale!
Să Îi fii ajutor împotriva vrăjmaşilor, cu putere multă!
Tumim şi Urim, au fost încredinţaţi unui bărbat sfânt
Pe care l-ai ispitit la Masa, care Te-ai certat la Meriba;
Levi a zis despre tatăl, despre mama sa: nu i-am văzut!
Şi despre fraţii lui: Nu vă cunosc! A glăsuit cu limba!
Căci păzesc cuvantul Tău sfânt, şi ţin legământul Tău,
El învaţă pe Iacov poruncile Tale şi pe Israel legea Ta;
Ei pun tămâie sub nările Tale, şi ardere pe altarul Tău
Binecuvintează tăria lui Doamne! Priveşte lucrarea sa!
Prin lucrarea mâinilor lui, de copii n-a vrut să mai ştie
Frânge şalele protivnicilor lui, care-l urăsc şi-i ţin cale!
Toţi cei ce vor să-l învingă, să nu poată să-l biruiască
Să cadă în bătălie, şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!
Beniamin, tânărul vlăstar, este prea iubitul Domnului.
Şi el va locui la adăpost lângă Domnul, sub cortul său,
Domnul îl va ocroti totdeauna, cu-a Lui binecuvântare
Şi se va odihni între umerii Lui, peste-al prăpastiei hău.
Ţara lui Iosif va primi dela Domnul, belşugu-ndurării
Ca semn de binecuvântare, va primi peste ogoare şi vii
Cel mai bun dar al cerului, roua, din revărsatul zorilor,
Cele mai bune ape care sunt, curgând în valuri argintii.
Cele mai bune roade ale soarelui, ce trezesc învierea,
Cele mai bune roade ale fiecărei luni din aleasa pârgă,
Cele mai bune roduri din munţii cei vechi, cu bogăţii,
Cele mai bune roade de pe dealurile veşnice să curgă!
Cele mai bune roade ale pământului din tot ce cuprinde
Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug, peste el sa cadă!
Să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului lui,
Pe creştetul capului domnului fraţilor lui, făr-de tăgadă.
Căci a fost încercat din tinereţe, dar a rămas neprihănit
El are frumuseţea râvnită, a întâiului născut al taurului,
Care s-a păstrat pe sine curat, înaintea mai marilor săi,
Coarnele lui sunt ţapoşe…cum sunt coarnele bivolului
Cu ele va străpunge pe toate popoarele, şi le va zdrobi
Până la marginile pământului, puterea i se va cunoaşte;
Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, care nu vor lipsi
Ele sunt miile lui Manase, ce în pajişti verzi vor paşte.
Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale la malul mării!
Şi tu, Isahar de corturile tale! Tu eşti mulţumit în toate!
Ei vor chema popoarele pe munte pregătite-n închinare
Şi uniţi în rugăciune acolo vor aduce jertfe de dreptate.
Ei vor suge bogăţia mării, şi comorile ascunse în nisip
Binecuvântat să fie cine îl lărgeşte pe Gad între hotare,
Când se odihneşte ca un leu, şi sfâşie la braţe şi capete
El a ales cea dintâi parte a ţării, cu suprafaţa cea mare,
Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului în Iacov
El a mers să-şi împlinească rolul cu fruntaşii poporului,
Căci poruncile Lui, faţă de Israel, le-a ridicat la înălţime
Prin străduinţi a adus la îndeplinire dreptatea Domnului.
Dan este un pui de leu, care s-aruncă din Basan, hulpav,
Neftali, sătul de bunăvoinţă, cutreieră până în zori de zi,
Şi-mpovărat de binecuvântări dela Domnul, e satisfăcut,
Şi-n bucuria sa, ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi.
Binecuvântat să fie Aşer, printre copiii sfinţi ai lui Israel!
Plăcut să fie fraţilor lui, când unge piciorul în untdelemn!
Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă la porţile-ncuiate,
Şi puterea ta să ţină cât zilele tale! Dela Domnul un semn.
Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel ce trece pe ceruri,
Ca să-ţi vină întra-ajutor; şi El trece pe nori în splendoare!
Dumnezeul cel veşnic, este un loc de adăpost în furtună
Şi subt braţele lui cele veşnice este un loc bun de scăpare.
El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta, şi a zis:,,Nimiceşte-l!’’
Israel este fără frică în locuinţa lui, şi nu-şi vrea alta nouă;
Izvorul lui Iacov este de o parte şi el udă grădina-nverzită
Şi-ntr-o ţară plină de grâu şi de must cerul lui picură rouă.
Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit?
Un popor mântuit de Domnul, scutul ce zilnic îţi dă ajutor?
Pentru sabia care te face slăvit toţi vrăjmaşii tăi-naintea ta,
Vor face pe prietenii; dar tu vei călca, peste înălţimile lor!
Flavius Laurian Duverna
