Ca Cetatea…
noiembrie 29, 2009
Ca Cetatea…
Ca cetatea pe un munte
Din pietre tari construită,
Şi cu scară, şi cu punte
Casa mea-mi este zidită.
Şi furtuni, dacă-ar veni
Bătând tare peste case,
Din loc nu mi-o va urni
De-ar izbi-o-n avalanşe.
Temelia-i stă pe stâncă,
Stânca eternă-I Hristos,
Şi săpărea ei e-adâncă
Pân-la cremenea de jos.
Prin răbdare şi-umilinţă
Am putut cu greu săpa,
Şi-am zidit cu sârguinţă
Astfel de-a nu se surpa.
Şi vânturi mari şi furtuni
De-ar lovi-o cât ar vrea,
N-o va azvârli-n genuni
Scut îmi este Dragostea.
Casa mea, tare rămâne
Şi-oi primi în ea cu drag,
Pe oricine, ce îmi spune
Voind să îi calce în prag.
Flavius Laurian Duverna
