Ca frunzele… Toamna
Ca frunzele… Toamna
Ca frunzele… Toamna, căzând
Pe pământul cel dornic şi rece,
La fel-azi mai mult ca oricând
Cuvântul, prin pliante să plece
În lumea cea largă…mergând!
Să se împrăştie, mesajul iubirii
Al Jertfei prea sfântă-n răbdare,
Ce-n Golgota pe crucea jertfirii
S-a pus Garant etern de salvare,
Al omului, aflat în groapa pieirii.
Şi să-i vestească ziua împăcării
Prin sângele ce-a curs la Calvar,
Şi care, în planul răscumpărării,
Prin sfânta neprihănire, prin har,
Să-i dovedească măsura iertării.
Să se reîntoarcă…la Dumnezeu
Din deşarta cale-a vieţii-urgisite,
Văzând că dragostea este mereu
Aceeaşi pentru inimile-mpietrite,
Strălucind în arcuri de curcubeu.
Chemarea…din moarte la viaţă
Prin glasul solemn al avertizării,
Să spulbere norii negri de ceaţă,
Aducându-i, din lumea pierzării
Pe oameni ca roua de dimineaţă.
Ca perlele, luminând pe câmpie
La strălucirea, razelor de soare,
Cu inimile, încărcate de bucurie
Pentru dragostea cea jertfitoare,
Cei salvaţi, vor vieţui-n părtăşie.
Flavius Laurian Duverna
05 decembrie 2010
