Călătoresc spre cerul minunat
Călătoresc spre cerul minunat
Călătoresc spre cerul minunat
Mânat de-a dorului speranţă,
Căci voi ajunge-n el, purtat,
De Duhul Sfânt cu siguranţă
Spre locul ce mi-e pregătit,
De Domnul meu ce m-a iubit.
Călătoresc spre cerul minunat
Cu-al lui Eden de farmec plin,
Cu Raiul de-unde au plecat
Ai noştri strămoşi, cu suspin
Pentru-a lor mare neascultare
Fiind izgoniţi, sub blestemare.
Călătoresc spre cerul minunat
Cu sufletu-n avânt de bucurie
Căci Domnul m-a răscumpărat,
Căci El m-atrage, în veşnicie
Prin Jertfa Lui cea salvatoare,
Dar cu pretenţia de ascultare.
Şi astfel eu, călătorind Îl laud
Crezând din toată a mea fiinţă,
Că-n cer cântările-mi se-aud
Fiind semnul de recunoştinţă,
Penrtu aşa dragoste-n iertare
Ce-n ceruri n-are asemănare.
Flavius Laurian Duverna
23 aprilie 2012
