Când ai să vii…
Când ai să vii…
Isuse scump, când ai să vii
Să ei la Tine-al Tău popor,
Să-l duci în sfinte veşnicii
Pe plaiul scump nemuritor
Aş vrea şi eu atunci să fiu
Cu oastea acelor mântuiţi,
Şi mai aproape să mă ştiu
De toţi ce fost-au izbăviţi!
Să fiu veşnic, lângă Tine,
Şi să-mi văd doru-mplinit,
Şi dragostea să fie-n mine
Ca jaru-arzând nemistuit!
Căci jarul ei, e jar de foc,
O flacără, ce arde întruna,
Şi-n inima-mi, să aibă loc,
Ca o pecete, întotdeauna!
Şi mai aproape lângă Tine,
Să fiu, să Te ascult mereu,
Iar prin privirile-Ţi senine
Să văd măreţul curcubeu!
Să îmi revărs în mulţumire
Cuvintele prin dulci cântări,
În imnuri scumpe de mărire
Zburând spre tainicele zări!
Să fiu nedespărţit de Tine,
La orice pas, şi orişiunde,
S-aud cuvintele-Ţi divine
În melodii sfinte, profunde
Rostite-n muzica cerească,
Prin cea mai dulce melodie,
Care urechea omenească,
N-a ascultat-o, ca s-o ştie.
Şi să înţeleg, că lângă Tine
Vor fi-acele dulci împliniri,
Proiecte, ce vor fi depline
Prin studii mari şi-nfăptuiri.
C-orice dorinţe sunt atinse
Oricât de înalte în aspiraţii,
O, şi-n spaţiile necuprinse,
Să simt eternele-I pulsaţii!
Şi-n anii dulci, ai veşniciei
Să pot împărtăşi prin Tine,
Speranţa dulce-a bucuriei
Sădită de-apururi în mine!
Să cânt, slăvind neîncetat
Cuprins de marea fericire,
Că-n Universul ce-ai creat
Domneşte, veşnica Iubire!
Flavius Laurian Duverna
