Când am cunoscut…
decembrie 4, 2009
Când am cunoscut…
Când am cunoscut, Iubirea
Ce-n Fiul Tău, Ţi-ai arătat,
Doamne am văzut menirea
Ce-o am fiind răscumpărat!
În ea aflat-am pacea dulce
Ce-am năzuit-o cu ardoare,
Şi tot privind tăcut la cruce
Am priceput a ei grandoare.
Când ceru-ntreg a fost golit
De slava Sa, în desăvârşire,
Atunci pe Terra, a strălucit
Iubirea, în sfânta Ei slujire.
În umilinţă-urcând Calvarul
Cu spini pe capu-ncoronat,
Ea Şi-a băut întreg paharul
Cel blestemat de sub păcat.
Cu viaţa trecută prin moarte
Ea Universului, a consfinţit,
Că omul poate s-aibă parte
Iaraşi de-un trai ce-i fericit.
Atunci calea ce-a fost aleasă
Eternizată-n Sfânt legamânt,
A fost în întregime-nţeleasă
Şi-n ceruri sus, şi pe pământ.
Flavius Laurian Duverna
