Când am venit, Doamne la Tine!
Când am venit, Doamne la Tine!
Când am venit, Doamne la Tine
Pe-acest pământ eram străin
Şi sufletu-mi de lacrimi plin
Îmi produceau amari suspine,
Ce-n abundenţă m-apăsau
Şi desnădejdi îmi conturau,
Iar golul minţii creştea-n sine!
Dar Tu, O Doamne,-Ta putere
Asupra mea Ţi-ai arătat-o,
Iubirea Ţi-ai manifestat-o
Şi-n harul şi sfânta-Ţi vrere,
Cuvântul mi-ai descoperit
Că drumul meu L-ai pregătit,
Mregând la Golgota-n tăcere!
Când am venit, Doamne la Tine
Pe-acest pământ nu-ntrezăream
Un viitor cum îmi doream,
Căci lacrimi multe şi suspine
De neputinţe îmi spuneau,
Că speranţele-mi se năruiau
Ne-având suport de-a le susţine!
Dar Tu, o Doamne,-a Ta putere
Ţi-ai arătat-o şi prin mine
Atunci când am venit la Tine!
Prin lacrimi multe şi durere
Tu mi-ai dat sfânta asigurare
A grijei scumpe-ocrotitoare
Prin Dragostea, în mângâiere!
Flavius Laurian Duverna
25 august 2012
