Când mă trezesc…
ianuarie 5, 2010
Când mă trezesc…
Când mă trezesc în zori de zi
Isuse Doamne, fămă-n stare,
Să pot, prin reflectări, a auzi
În tot ce-i viaţă, o chemare!
Să văd cum iarba legănândă
Se unduieşte, în val de vânt,
Şi-n adierea cea mai blândă
Uşor se pleacă spre pământ.
Şi să constat cum împreună
Mulţimi de specii toate cresc,
Un amalgam, ce-şi încunună
Chemarea ce şi-o împlinesc.
Să văd cum florile-şi deschid,
Cum ele-aşa, au fost hărăzite,
A lor petale, tot mai splendid,
Şi tot mai scump împodobite.
Când mireasma-şi răspândesc
În spaţiul care, le înconjoară,
Să văd cum voia-Ţi împlinesc
Până-n amurgul lin de seară!
Oricine în viaţa-i, nu priveşte
Prin flori, culori de curcubeu,
Cu mintea-i nici nu preţuieşte
Ce-i dragostea lui Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
