Când mai ades cuget…
Când mai ades, cuget…
Când mai ades, cuget mereu
La Lucifer, şi ce făcut-a
Când sus în cer a-nceput lupta
Înălţându-şi, propriul eu
Pân-ce-a ajuns la apogeu…
El n-a fost distrus, ci ţinta
Era-ntoarcerea la Dumnezeu!
Şi-n dragostea Lui cea mare
De Dumnezeu Sfânt, Creator,
Cel ce-a dat viaţă, tuturor,
Prin forţa Sa, vie-n creare,
I-a dat un timp de îndreptare
Ca în prezenţa lumilor,
El, Cel Sfânt, s-aibă crezare.
Dar oare, ce s-ar fi-ntâmplat
Dacă Dumnezeu, de-ndată
Iar fi decis, dreapta răsplată,
Pentru că el s-a răsculat
În cerul sfânt şi prea curat
Până atunci, făr-nici-o pată,
De când totul, a fost creat?
Iubirea-ar fi fost spulberată
Şi lumile pline de spaimă,
Că Dumnezeu le ţine-n seamă
Şi-n urmărire neîncetată
Pentru-a le pune sub judecată,
Şi-ar fi născut atunci o teamă
Ce nu mai putea, fi vindecată.
Flavius Laurian Duverna
22 august 2012
