Când sosit Doamne momentul!
Când a sosit Doamne momentul!
Când a sosit Doamne momentul
Să-mi adresezi dulcea chemare
Prin dragostea Ta iubitoare,
Acesta a fost evenimentul
Soliei scumpe, salvatoare,
Din calea vieţii spre pierzare
Unde mă transporta curentul
Cu-a lui vrajă, nimicitoare!
Când a sosit o, Doamne ceasul
Sfintei chemări la pocăinţă,
Din starea mea de necredinţă
Mi-am îndreptat în grabă pasul
Pe calea Ta sfântă şi bună,
Chiar de-a pornit atunci furtună
Pe mare să-mi scufunde vasul
Cu mine-ai rămas împreună!
Când a sosit o, Doamne, clipa,
Şi-am luat decizii de schimbare,
Viaţa-ntreagă-n transformare
A-ndepărtat din drum risipa
Acelui timp, de nelucrare,
Prin cea mai sfântă consacrare
Şi şi-a-ndreptat spre cer aripa,
În zborul către-al vieţii Soare!
Flavius Laurian Duverna
18 septembrie 2012
