Când voi zbura…
Când voi zbura…
Când voi sbura prin Galaxii
M-oi duce mult spre infinit,
Căci Universul va fi spaţiul
Dorinţei de nemărginit.
Mă voi urca, mereu mai sus
Împins de-a ochiului vedere,
Spre vatra atâtor constelaţii
Cu minunatele-i mistere.
În preajma multor privelişti
Punea-mi-voi laude în gură,
Şi prin extaz voi contempla
Minunile care concură.
Ca un omagiu, scump adus
Dumnezeirii, prin prezenţă,
Mă voi pleca îngenunchind
Cu adorare-n reverenţă.
Pentru iubirea Sa cea mare,
Şi pentru-atotştiinţa infinită
Pusă-n lucrări de grandoare
Respect şi laude merită!
O! şi n-or ajunge niciodată
La marginea cea de sfârşit,
Cântări de scumpe osanale
Celui ce toate le-a zidit.
Mulţimi de lumi care viază
El le-a-nşirat pe firmament,
Spre gloria, spre slava Lui
În toate e omniprezent.
Ele-n etern supravegheate,
De mâna Sa vor fi conduse,
Spre fericirea lor prosperă
Pe traectorii sfinte puse.
Flavius Laurian Duverna
