Cântarea celor 24 de Bătrâni
Cântarea celor 24 de Bătrâni
(Cuprinde Ap. 4. 11; 5. 9-10, 13.)
Când pe Tronul de domnie
Şedea-n culori de curcubeu,
În iaspis şi sardiu din vecie
Era, Cel ce este Dumnezeu.
Împrejuru-I, unde-i scaunul,
Douăzeci şi patru de bătrâni,
Se închinau cu toţi, ca unul,
Aruncându-şi ale lor cununi.
Ei cântau pe vocile cereşti:
,,Doamne, etern Dumnezeu,
Vrednic eşti, ca să primeşti
Gloria şi mareţia-n jubileu!’’
,,Să primeşti toată puterea
Doamne, c-ai răscumpărat,
Oameni, dându-le înfierea
Prin Harul Sfânt, minunat!’’
,,Căci Tu toate, ce-ai făcut
Prin puterea-Ţi, stă-n fiinţă!
Şi-orice Doamne-i cunoscut
Stă prin scumpa Ta voinţă!’’
,,O! Slăvit veşnic, Împărate,
Fii, că eşti şi Drept şi Sfânt!
Preamărit prin slavă-n toate,
Şi sus în cer, şi pe pământ!’’
,,Căci Tu-ai fost înjunghiat
Ca să-Ţi strângi al vieţii rod,
Un popor sfânt, ce-ai salvat
Din orişice neam şi norod!’’
,,O! Şi l-ai făcut o-mpărăţie
De preoţi pentru Dumnezeu,
Şi-un nou pământ în bucurie
Vor stăpâni în veci mereu.’’
,,Doamne, iată, vrednic eşti
Ca să ai puterea, şi bogăţia,
Să ai mărirea-n slăvi cereşti
Ca şi înţelepciunea şi tăria!’’
,,Acelui ce pe Tronu-I şade,
A Lui Dumnezeu gloria-I fie!
Iar Mielului, cinstea se cade
Şi guvernarea, în veşnicie!’’
Flavius Laurian Duverna
