Cântarea Mielului
Cântarea Mielului
(Cuprinde Ap. 14. 2-3; 15.3-4)
Din ceruri sus, se-aude vuiet
Ca de-ape mari, învolburate,
Şi mai puternic, ca un tunet,
Reverberând, el tot străbate.
E freamăt de-o nouă cântare
Ce nimeni, n-o poate învăţa,
Doar cei din marea încercare
De-acum în veci, o vor-nălţa.
Pe muntele ce sfânt,… Sion
Vor fi cu-Acel, ce i-a salvat
Rascumpăraţii-n ceresc ton
Cântând un imn, de neuitat.
Pe marea de foc şi de sticlă
Din alăutele lui Dumnezeu,
Îl vor cânta, ştiind să-l zică
E imnul lor, din ceasul greu.
Este cântarea ce-a pus capăt
La confruntarea, în biruinţă,
Şi bucuria-i mare-n freamăt
Că sunt scăpaţi de suferinţă.
E-acea cântare, a lui Moise,
Cântarea scumpă a Mielului,
Şi-acei ce-n chinuri suferise
Dau gloria toată, Domnului:
,,O! Mari lucrări şi minunate!
Doamne Dumnezeu şi drepte,
Sunt ale Tale căi, adevărate,
Din veşnicii ieşite, înţelepte!’’
,,Că Tu eşti Cel Atotputernic,
Peste Neamuri toate Împărat,
Şi orice om, în chip cucernic
Genunchiul, şi-l va fi plecat!’’
,,Cine nu se va teme Doamne,
Stând în prezenţa slavei Tale?
Nimeni, nu poate să întoarne
Poporul Tău de pe-a Ta cale!’’
,,Cine nu va slăvi Numele Tău,
Prin judecăţile cele împlinite?
Căci le-ai turnat peste cel rău
Prin răsplătiri mari şi-ndoite!’’
,,Că numai Tu, unic eşti Sfânt
O! pentru c-astfel ai judecat,
Şi Ţi-ai păstrat prin legământ
Pe-al Tău popor răscumpărat!’’
,,Mulţimi de neamuri vor veni
’Naintea Ta, să Ţi se închine,
Care într-un glas vor pomeni
Gloria-n veci, ce-Ţi aparţine!’’
,,Prin judecăţile mari, arătate,
O! dreptatea Ţi-ai descoperit,
Ca pulsul Alfei vieţii-n toate,
Să bată, în planu-Ţi împlinit!’’
Flavius Laurian Duverna
11 ianuarie 2011
