Costul Mântuirii
Costul Mântuirii
Şi ceruri, şi un nou pământ
Când iarăşi vor fi-ntemeiate,
Se va-mplini sacrul Cuvânt
Rostit din veacuri depărtate:
,,Că Domnul, nu l-a-ntocmit
Pustiu şi gol să stea-n zadar,
Ci veşnic, pentru-a fi locuit
De omul cel salvat prin har!”
Astfel, la a vremii împlinire
El a timis pe Isus, Fiul Său,
Prin El, ca-ntreaga omenire
S-o mântuiască din cel rău.
Prin locul semnelor rămase
În trupu-I Sfânt ca suvenire,
Păcatu-n stare a fost să lase
Cea mai groaznică amintire.
Pe fruntea-I, de spini rănită
În timpul crunt, al tragediei,
Şi-n coasta cu suliţa înfiptă
Sunt semne-n focul bătăliei.
Rănit la mâini şi la picioare
Pe crucea celor două lemne,
El va purta-n lumea viitoare
În veci de veci aceste semne.
Piroanele…ce L-au străpuns
Princinuind, chinul cel greu,
Şi lancea… care L-a împuns
Ne cheamă spre Dumnezeu.
Prin El, a-nceput pregătirea
A locuinţelor, sfinte de sus,
Pentru cei toţi ce mântuirea
Ei au cântat-o în dor nespus.
Flavius Laurian Duverna
