Cuvântarea a şasea a lui Pavel
Cuvântarea şasea a lui Pavel
(Înaintea Dregătorului Felix)
Cuprinde Fapte 24. 1-23.
După cinci zile, a venit marele preot Anania cu ai săi, slujitorii,
Şi cu un vorbitor numit Tertul, şi au adus înaintea dregătorului
Plângeri împotriva lui Pavel, fiind chemat să-şi audă acuzatorii.
Şi Tertul, a început să-l învinuiască astfel, în folosul poporului:
,, Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm, de o pace mare!
Neamul acesta a căpătat multe-nbunătăţiri prin ale tale-ngrijiri,
Acest lucru-l declarăm cu toată mulţumirea-n orice-mprejurare
În toată vremea şi-n tot locul prin ale tale bunevoinţi şi-mpliniri.
Dar ca să nu te ţin prea mult, te rog ca s-asculţi în bunătatea ta,
Câteva cuvinte: Noi am găsit pe omul acesta care este o ciumă,
Care pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii prin activitatea sa
Pe tot pământul, şi zice că noi ca popor nu mai suntem o turmă.
Noi toţi, azi îl cosiderăm ca o ciumă, şi acesta e chiar exemplul,
Pentru ceeace face. El este şi mai marele partidei Nazarinenilor!
Vorbeşte împotriva Legii, şi a cercat să spurce chiar şi Templul
Băgând în el pe unii dintre tovarăşii săi din mijlocul Neamurilor.
Noi am pus mâna pe el, ca să-l şi judecăm, după Legea noastră,
Dar a venit căpitanul Lisias, şi l-a smuls dintre noi cu silă mare,
Şi a poruncit pârâşilor lui, ca să vină înaintea ta şi să-l pârască;
Dacă-l vei cerceta, vei afla de cele care-l pârâm noi în acuzare!”
Iudeii s-au unit în învinuirea aceasta zicând că aşa stau lucrurile
Şi că în tote cele spuse de Tertul, nu este nimic tăinuit şi ascuns.
După toate cele ascultate, Pavel dorea să îndepărteze învinuirile
Şi după ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, el a răspuns:
,, Fiindcă ştiu că de mai mulţi ani eşti judecătorul acestui neam
Voi răspunde cu încredere, pentru apărarea mea, fiind ascultat;
Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, de când mă întorceam-
(Te poţi încredinţa de acest lucru, şi vei vedea că este adevărat)
În Iudeea, şi m-am suit la Ierusalim ca să mă închin, nu cu fală!
Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici prin cetate
Stând de vorbă cu cineva, s-au făcând în norod, vre-o răscoală,
Nu ar putea dovedi lucrurile, de care mă acuză, cu strâmbătate.
Îţi mărturisesc azi că slujesc Dumnezeului părinţilor mei ierahi
După Calea pe care o numesc partidă, ca nişte oameni deschişi;
Eu cred totul ce este scris în Lege şi-n Prooroci despre patriarhi
Şi am în Dumnezeu, o nădejde scumpă, pe care o au şi ei înşişi.
Că va fi învierea celor drepţi şi celor nedrepţi, la sfârşit de cale;
De aceea mă silesc să am totdeauna inima curată şi cuget curat,
În faţa lui Dumnezeu şi-n faţa oamenilor vestind cuvintele Sale
Prin Evanghelia veşnică, ce prin descoperire, mi s-a încredinţat.
După o lipsă de mai mulţi ani, am venitt să aduc unele milostenii
Neamului meu, şi să aduc darurile la Templu, pentru Dumnezeu,
Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m-au găsit în ceas de vecernii,
În Templu; nici cu gloată, nici cu zarvă, împotriva neamului meu.
Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze aici, unde vor ca să fiu judecat,
Înaintea ta, şi să mă pârască, dacă au ceva drept împotriva mea,
Şi să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit ei vinovat
Când am stat înaintea Soborului ca să-mi susţin atunci apărarea?
Afară numai de momentul care, atunci, în mijlocul lor am strigat:
Pentru-nvierea morţilor sunt dat în judecată azi-naintea voastră!”
Felix, care ştia destul de bine despre ,Calea’ aceasta, i-a amânat
Zicând: ,, În faţa căpitanului Lisias, vom relua misiunea noastră.”
A poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, băgându-l în temniţă,
Dar să-l lase puţin mai slobod, îngăduind, fără putinţă de tăgadă,
Şi să nu oprească pe nimeni ai lui, rudenii, nici fraţi de credinţă
Să-i slujească, sau să vină la el, în vizită, cei ce vor ca să-l vadă.
Flavius Laurian Duverna
