Cuvântarea şaptea a lui Pavel
Cuvântarea şaptea a lui Pavel
(Inaintea Împăratului Agripa)
Motto: ,,Ai voie să te aperi!”
Agripa.
Cuprinde Fapte 26.1-29.
Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că mă apăr printr-un favor
Înaintea ta, pentru toate lucrurile, de care sunt învinuit de Iudei;
Căci tu cunoşti foarte bine, toate obiceiurile şi neînţelegerile lor.
De aceea, te rog să m-asculţi cu-ngăduinţă ce cred eu, cu temei.
Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută
De toţi Iudeii; pentru că mi-am petrecut-o în Ierusalim învăţând,
În mijlocul neamului meu. De vor să mărturisească, este ştiută!
Ei cunosc de la început, că am trăit ca un Fariseu, şi practicând…
Toate regulile, după cea mai îngustă partidă a religiunii noastre!
Şi acum, sunt dat în judecată, pentru nădejdea marei făgăduinţi,
Pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri, în nopţile albastre…
Împlinire care o aşteaptă cele douăsprezece seminţii de Israeliţi…
Seminţii alese, care slujesc necurmat lui Dumnezeu zi şi noapte!
Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât necontenit de Iudei.
Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii? Poate!
Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri, ca şi ei…
Împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. Am făcut din zel obştesc!
Şi am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, fiind un aprig prigonitor,
Căci am primit puterea dela preoţii cei de seamă ca să-i urmăresc;
Şi când erau osândiţi la moarte, îmi dam şi eu votul împotriva lor.
I-am pedepsit adesea în toate sinagogile, şi îmi dam toată silinţa
Ca să-i fac să hulească, şi în pornirea mea nesăbuită, fără teamă,
Îi prigoneam până şi-n cetăţile străine, şi astfel, cu toată stăruinţa
M-am dus la Damasc, cu aprobare dela preoţii cei mai de seamă.
Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind în jurul meu,
Şi în jurul tovarăşilor mei, o lumină, care întrecea pe cele cereşti,
Mai tare ca a soarelui, iar noi am căzut toţi la pământ instantaneu,
Şi un glas blând îmi zicea: ,,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?’’
,,Îţi este greu ca să arunci înapoi cu piciorul în vârful unei ţepuşe!’’
Cine eşti, Doamne?’’am răspuns eu. Şi Domnul atunci, mi-a zis:
Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigoneşti, şi vrei ca să-L pui în cătuşe;
Căci M-am arătat ţie, ca să-Mi fii un slujitor şi un martor precis!
Atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, -prin vedenia cea minunată-
Cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea, făcându-le-n continuare;
Te-am ales din mijlocul norodului acestuia, cu inima lui încuiată,
Şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimet cu vestea salvatoare.
Ca să le deschizi ochii să vadă, şi să vină dela întuneric la lumină
Şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, să primească făgădiunţa;
Prin credinţa în Mine iertarea de păcate şi moştenirea cea deplină
Cu sfinţii;” de aceea, împărate Agripa nu mi-am tăgăduit credinţa!
N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei, ci ca oricine care încearcă,
Am propovăduit mai întâi celor din Damasc şi apoi şi-n Ierusalim,
Şi prin toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se-ntoarcă
La Dumnezeu şi să facă fapte vrednice potrivit Cuvântului sublim.
Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine, şi au dorit să mă omoare!
Dar mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas încă în viaţă,
Până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea tuturor cu ardoare,
Şi celor mici şi celor mari, despre minunea, ce am avut-o în faţă…
Fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise,
La ce avea sa se întâmple, anume, că Isus trebuia să pătimească;
Şi după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, după cele scrise,
Va vesti lumina norodului şi Neamurilor ca ele să se mântuiască!
Pe când vorbea astfel, ca să se apere, Festus, i-a zis cu glas tare:
Pavele eşti nebun! Învăţătura cea multă te face să dai în nebunie!
Nu sunt nebun, prea alesule Festus, i-a răspuns Pavel cu-nfocare,
Dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite, cu mărinimie.
Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea vorbesc cu îndrăzneală
Căci sunt bine încredinţat, că din ele, nu-i este nimic necunoscut,
Şi ştie totul! Crezi tu în prooroci, împărate Agripa?… Fără sfială?…
Ştiu că crezi! Şi Agripa a vorbit lui Pavel, ca şi când l-ar fi durut:
,,Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin! Altă dată!’’
,,Fie curând, fie târziu, a răspuns Pavel, ,,să dea bunul Dumnezeu,
Nu numai tu, ci toţi aceia care mă ascultă astăzi, cu inimă curată,
Să fiţi cum sunt şi eu afară de lanţurile acestea ce-mi atârnă greu!”
Flavius Laurian Duverna
