Darul lui Dumnezeu
Darul lui Dumnezeu
Dând pe unicul Său Fiu
Dumnezeu ne-a dăruit,
Cerul într-un singur dar
Pentru că El ne-a iubit.
Zi de zi, prin al Său dar
Peste noi El îşi revarsă,
Râul sfânt cu apa vieţii
Ce nu are cale-ntoarsă.
Şi-orice floare colorată
Cu al ei parfum plăcut,
Care viaţa ne-o încântă
Intră în darul ce-a făcut.
Mândrul soare maiestos,
Luna cea strălucitoare,
El le-a aşezat pe ceruri
Prin puterea-I creatoare.
N-ar putea fi nici-o stea
Care-n noapte licăreşte,
Să nu fie-n grja-I sfântă
Cerul ce-l împodobeşte.
Şi pe întinsul firmament
Când contempli extaziat,
Gândul inimii-i şopteşte:
Din dragoste Le-a creat!
Nu poate fi nici-o sursă
Foamea zilei să-ntreţină,
Ce în plan n-a prevăzut
Viaţa s-o poată susţină.
Astfel, în plante-a sădit
Corpusculul viu al vieţii,
Care-a fost şi este încă
Dorul scump al tinereţii.
Prin regnul cel vegetal
Viaţa-şi are al ei traseu,
Întregind în lanţ voinţa
Scopului lui Dumnezeu.
Căci emblema lui Isus
Peste orice din natură,
Străluceşte în puterea
Darului, peste măsură.
Totul e-acum cu putinţă
Omului spre-a fi salvat,
Prin Darul Înţelepciunii
Cel ce-a fost crucificat.
Unic Fiu de Dumnezeu,
El a fost jertfit pe cruce
Ca astfel, răscumpărare,
Lumii viaţa de-a aduce.
Flavius Laurian Duverna
