De ce-ai venit o, Prunc iubit?
De ce-ai venit o, Prunc iubit?
De ce-ai venit o, Prunc iubit
Din locurile sfinte, cereşti,
La noi în locuri pământeşti,
Să fii sărac, să fii smerit
Şi pân-la urmă, răstignit?
Ce Te-a mânat să părăseşti
O slavă-n gloria-Ţi deplină,
În lumi ce cântă, nu suspină
Şi cu-omu-aici să locuieşti,
Şi-a lui dureri să le trăieşti?
De firea Ta Dumnezeească
Te-ai dezbrăcat, ca să rămâi,
Cu dragostea drept căpătâi,
Ca viaţa-mi iarăşi să renască
Spre gloria sfântă, cerească!
După căderea mare în păcat
A primilor oameni creaţi,
Ei pentru-a fi răscumpăraţi
Ca preţ de jertfă Tu Te-ai dat,
Şi-al morţii blestem L-ai luat!
Şi L-ai purtat în greul vieţii
Sub istovirea cea mai cruntă,
Când voinţa-Ţi părea-nfrântă
De norii crunţi şi vălul ceţii,
În roua rece, a dimineţii!
Dar ai învins, şi-ai capturat
În dragostea cea jertfitoare
La Golgota-n crucificare,
A morţii vrajă!… M-ai salvat,
Prin sânge sunt răscumpărat!
Flavius Laurian Duverna
11 decembrie 2011
