De două mii de ani…
De două mii de ani…
De două mii de ani se luptă
Satana, cu urmaşii lui Isus,
Şi-n bătălia ce-au de dus
În lupta lor neîntreruptă
Mulţi au căzut cu haina ruptă
Dar s-au sculat, cu ţinta sus.
În lupta lui înverşunată
De-a-i subjuga prin ispitiri,
Şi ai trânti-n nenorociri
Credinţa de-a fi defăimată
A cules roade câte-odată,
Şi-a triumfat prin amăgiri.
Dar focul care l-a aprins
De-a-i tortura şi a-i distruge
Prin metode, a-i constrânge
Nu-ntotdeauna i-a învins,
Ci prin credinţă, ei au stins
Voinţa lui prin jertfe-n sânge.
Pe eşafoduri, şi pe ruguri
Creştinii-au stat la datorie,
Cu viaţa au depus mărturie;
În aparenţă, rămaşi singuri
Stăpâni pe sine şi pe gânduri,
Credinţa, şi-au menţinut vie.
În Duhul Sfânt, Mângâietorul
Că pot răbda, s-au bucurat,
Pentrucă-n viaţă-au suportat
Pentru Hristos, Mântuitorul,
Cel ce le-a fost Izbăvitorul
Din vraja morţii, din păcat.
Flavius Laurian Duverna
21 septembrie 2012
